|
Nexus Polaris (1997)
18 Ianuarie 2004
de Ioan Cora |
|
Am ascultat albumul asta patru ore la dus si patru ore la intors. E bineinteles vorba de o calatorie cu trenul. M-am simtit extraordinar. E si asta un mod sa te simti privilegiat. Iti pui castile pe urechi... asculti o muzica buna si te simti "imperial". Intre noi fie vorba cel mai bine ma simt cand imi pun un Motorhead si merg pe strada chiar ca un imparat... Dar nu vorbesc aici despre Motorhead. Vorbesc de o trupa ce a spart complet barierele underground-ului, impingand genul black metal pana aproape de ringurile de dans ... Oupss..!!! E vorba bineinteles de o exagerare. Nexus polaris n-are nici o legatura cu asa ceva... dar cele opt piese reprezinta fiecare in parte o iesire in mainstream. Utilizarea abundenta a sintetizatorului, ritmurile de heavy metal si utilizarea vocii feminine au facut ca Nexus-ul sa fie in acelasi timp urat si iubit de fanii genului. Pentru un ascultator de black primitiv (vezi Burzum, Darkthrone..) Covenant-ul din 1997 este sinonim cu prostitutia muzicala. Eu ma aflu la polul opus. Consider Nexus Polaris ca fiind o poarta spre descoperirea (intelegerea) mult controversatului gen black. In ideea asta l-as aseza alaturi de Enthoned darkness triumphant al celor de la Dimmu Borgir. Tin sa precizez ca aceasta deschidere este valabila pentru o persoana deja obisnuita cu heavy-metalul si subgenurile thrash,speed,death..etc.
Acum as intreba de ce black-ul e un gen controversat. Pai in primul rand se adreseaza unui public aflat la varsta adolescentei. Nu am auzit (vazut) pana acum un adult care sa se "indragosteasca" de vocile guturale si viteza ametitoare - aparent dezordonata - a instrumentelor (in speta bateria). In al doilea rand spatiul de exprimare este foarte foarte stramt. Se poate vorbi aici de inexistenta temelor muzicale si mai mult de atitudine. Trebuie tinut cont ca un factor important il constituie tinuta vestimentara, machiajul si grimasele. Si in al treilea rand - de fapt o consecinta a celor anterioare - putem deja localiza perfect in timp durata de viata a acestui gen. Toate aceste lucruri duc spre o singura concluzie.... Nagash (ex Dimmu Borgir), Hellhammer (Arcturus, Mayhem) si invitata Jezebel Deva (a cantat prin Cradle of Filth) + Blackheart, Astenuu (Dimmu Borgir, Carpe Tenebrum), Sverd (Arcturus) au inteles ca trebuie sa gaseasca o iesire spre un public mai larg. Prin 98 sau 99 coboram pe Jepii mici. O gasca de blackeri urca spre cabana. Unul dintre ei cu un tricou Darkthrone avea niste casti la ureche si striga dupa prietenul sau cu un tricou Dimmu Borgir. 'Bai Franz! Ce pusca mea mi-ai dat sa ascult aici? Astia nu sunt Covenant!!! O fi vreo gasca de heavy-metal de-a ta!!!'
|