Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
|
|
The Triumph of Steel (1992)
04 Ianuarie 2004
de Vlad Borlea |
 |
Au fost odata...
...si ce si-au zis ei intr-o zi: "Hai ba sa facem si noi o piesa de-aia lunga, asa, ca o poveste" "Da, da, si cu un pic de teatru" "Si stii ca voiam noi sa mai facem niste chestii d-alea cu voci ciudate" "Da, bun, hai sa..."
Cam asa imi imaginez eu ca a luat nastere albumul The Triumph Of Steel. Hai sa experimentam, au zis. Si-au experimentat! Adica aveau mai multe chestii in cap pe care voiau sa le testeze si le-au bagat pe toate la un loc. Un album care nu e nicicum.
Piesele mai lungi de zece minute se lasa de obicei catre sfarsit, daca durata medie a compozitiilor e una mai scurta, cum se intampla in heavy metal de obicei. Aici strategie proasta. Cvasi-reusita "Achilles, Agony And Ecstasy in Eight Parts" e trantita fix la inceput. Zic trantita, pentru ca e grosolan modul in care incep cu o melodie de jumatate de ora si parca numai dupa aceea vine albumul propriu-zis (in total are o ora si 10 minute, apropo). Prologul n-ar trebui sa fie jumatate din poveste. Cat despre piesa in sine, apreciabila intentia si cam atat. Totusi, in mod aproape incredibil, se salveaza piesa lunga si plictisitoare cu conceptia ideatica. Respectiv, astia resusesc sa scoata ceva din cateva pasaje lente simpliste alternate cu parti dure, monotone, lipsite de orice melodicitate si solo-uri neimpresionante pentru fiecare instrument si sa le dea un pic de substrat. E altceva cand vezi capitolele "Hector Storms The Wall", "Armour Of The Gods", "The Desecration Of Hector's Body" etc. in timp ce merge muzica. Totusi, nu e de Manowar chestia asta.
Mai departe incearca sa fie inteligenti si uita ce-i face sa fie apreciati. Eric Adams incearca sa joace, sa declame, sa recite si nu-i iese pentru ca nu stie. Clar. Restul pieselor nu au absolut nici o legatura una cu alta si tot incearca sa faca atmosfera intunecata (The Demon's Whip) sau magic-ancestrala (Spirit Horse Of The Cherokee), dar raman cu ideile de start. Nu e cazul sa se apuce ei de asa ceva. Daca au vrut sa-si demonstreze lor o treaba, sa-si faca damblaua, foarte bine. Dar daca vor sa se autodepaseasca, ar putea sa incerce metode pe care le pot aborda fara se ingroape singuri.
Restul, ce sa zic? Cel mai bine iese in evidenta "Power Of Thy Sword". Mie imi place cel mai mult. Mai e si "Metal Warriors" (inca un imn...). La fix - o melodie cu sabii si una cu metalisti. De-a dreptul Manowar, ce sa mai zic. Si incheie cu o balada. Acuma urmeaza o reflectie personala: Dupa cum gandesc eu, inchei cu o balada atunci cand ai avut un oarecare traseu epic, liric, sau de orice fel. O balada de sfarsit e un fel de epilog. Dar aici nu este nici un fel de traseu. ar fi putut sa lase "Achilles" la sfarsit, sau "Power Of Thy Sword" si sa inceapa cu "Metal Warriors". Ar fi fost mai de efect. Asa, ordinea e aiurea si obositor de ascultat. Cam tot albumul e trantit, daca stau sa ma gandesc. Nici nu stii ce sa faci cu el. Cateva idei, dar total neslefuite. Cum ziceam, nu e nicicum.
Si m-am urcat pe calul fantoma cherokee si m-am dus in treaba-mi ca pierd vremea.
S.a.m.d.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
