Farmecul unei fiinte straine pe care o iubim intaia oara e farmecul primordial la care ar trebui sa ne oprim. Nu mai stiu cine a scris chestia asta dar stiu ca e adevarata. Citind aceasta fraza, primul lucru ce mi-a venit in minte a fost acest ultim album al lui Nick Drake.
Privind retrospectiv, dupa esecul comercial cu Bryter Lyter, acest album de doar 28 de minute este ultimul strigat de disperare al unui om invins ce nu a reusit sa se opreasca din dragostea lui pentru muzica. "Pink Moon" reprezinta pasul peste acea linie imaginara ce desparte acolo de dincolo. Este vorba de fapt de fenomenul Don Quijote… de ideea ca nici chiar artistul nu reuseste sa absolutizeze fenomenul artistic… nu reuseste sa se faca inteles dar nici sa se inteleaga pe el insusi. Daca mai continui sa scriu asa… e posibil sa ma trezesc ca suna la usa chiar Sancho Panza.
"Pink Moon" este considerat de fani cea mai buna creatie Nick Drake. Mie imi este greu sa dau vreun verdict. Eu cred ca toate cele trei albume sunt la fel de valoroase. Poate ca Pink Moon este cel mai depresiv si in acelasi timp cel mai omogen... Povestea albumului este ceva de genul ca Nick a aparut in studio-ul de inregistrari dupa doi ani de absenta, a inregistrat dintr-un foc toate cele 11 piese , si a plecat spunand ca asta a fost tot ce a avut de spus. Suna interesant, nu?
Ascultand acest album, ma vad de multe ori proiectat in mijlocul muntelui, la marginea unui foc, si Nick Drake cantand cu acea voce calda dar intr-un mod straniu distanta. Acesta senzatie este amplificata si de faptul ca pe album vom auzi doar chitara si, rareori, pianul. Omogenitatea albumului, despre care am amintit mai sus, ma pune in imposibilitatea de a remarca in mod anume vreo piesa. Ceea ce as dori sa evidentiez este calitatea deosebita a versurilor. Textul este in perfecta concordanta cu muzica… si fara a folosi cuvinte elitiste, reuseste sa amplifice starea de depresie si predare ce pare sa ne-o induca Nick pe aceasta capodopera ce s-a dovedit, de fapt, a fi albumul de adio...
Know that I love you
Know I don’t care
Know that I see you
Know I’m not there.
"Ceea ce e maret nu poate niciodata vatama atunci cand este perceput in toata maretia sa; e asemeni unei sabii cu doua taisuri, care ucide, dar si salveaza" Kierkegaard P.S Citatul de la inceput ii apartine lui Marin Preda. Offf… sa zic ca nu mai stiu cine a scris …? Impardonabil…
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
