Cronologic vorbind, materialul pentru acest album a fost imprimat inaintea LP-ului din 1967, Bedsiter Images, cu care coincide in mare parte si care este cunoscut drept primul pas al carierei muzicale a lui Al Stewart. Aparitia sa ca album de sine statator in 1970, dupa succesul cu Love Chronicles si in acelasi an cu Zero She Flies echivaleaza cu o manevra comerciala, dar poate fi tratata si ca un act de "identitate artistica". Este vorba de o alta viziune, deloc neglijabila, a albumului care a ajuns sa fie cunoscut intr-o varianta devenita oficiala in urma unei alegeri mai mult sau mai putin arbitrare.
Opt dintre piesele de pe Bedsiter … (mai putin "Scandinavian Girl", "Pretty Golden Hair" si "Cleave To Me") apar intr-o alta ordine pe First … impreuna cu doua piese inedite ("Lover Man" – compusa de Mike Heron de la Incredible String Band si "Clifton In The Rain"). Personal, remarc faptul ca "piesele caracteristice" ale albumului oficial sunt mai accesibile, "Scandinavian …" fiind una dintre cele mai comerciale din intreaga cariera a lui Stewart. Este de inteles de ce a fost introdusa pe piata si varianta alternativa, dar considerentele comerciale isi au ponderea lor. Tratarea ca album original, compilatie sau material "For Collectors Only" ramane la latitudinea fiecaruia.
Chitara cu care canta Al Stewart este un Epiphon Texan. Bun cunoscator al vinurilor, AS a spus intr-un interviu ca "precum vinurile, chitarile au ani (de fabricatie) buni si rai". Epiphon-ul este una dintre chitarile asa zis zgomotoase, cu un sunet caracteristic, ideale pentru momente rock de forta. Dar cum ideile muzicale ale lui Stewart erau mai largi, acesta si-a pus problema in 1970, anul editarii LP-ului The First… sa achizitioneze si o a doua chitara, care prin particularitatile de constructie sa permita interpretarea unor partituri "de viteza".
Un cunoscator atat de rafinat ca AS stia cu precizie de ce avea nevoie, respectiv un Gibson J 200 fabricat in 1959. In acelasi interviu a mentionat ca in sase ani de cautare, nu reusise sa gaseasca modelul pe care si-l propusese. Declaratia ar putea parea "toana de artist", dar daca luam in calcul respectul de care se bucura Al Stewart printre muzicieni (in special chitaristi) ne dam seama ca problema este una viabila. Ascultand muzica lui Stewart putem constata "fara intermediari" ce se intampla acolo si eventualele "descoperiri" nu se opresc la nivelul interpretarii.
01 Ianuarie 2006
Amazon.com
|
