Cu Meddle s-a incheiat nebunia Floyd. Nu vreau sa spun ca ce a urmat a fost mai slab (o asemenea afirmatie m-ar crucifica vesnic pe altarul rock-ului) dar, ideea de a te adresa unei categorii mai largi de ascultatori - chiar daca nu ai facut un compromis pe plan artistic - a dat nastere unui gen nu chiar pe placul meu. Dar despre asta mai tarziu ...
Iar si iar vom observa idei si idei de pe alte albume ce se gasesc intr-o continua transformare ce ma duce cu gandul la afirmatia lui Mihai cum ca Waters a cautat toata cariera sa-si desavarseasca o idee. Daca a fost mult sau putin e greu de decis. Pentru o parte a fanilor Floyd cautarea desavarsirii Waters-iene a constituit momentul forte al trupei. Pentru cealalta parte - in care ma aflu si eu - germenii cautarii combinati cu nebunia lui Barrett sunt sarea si piperul trupei. Pe Meddle regasim cu greu influentele lui Barrett... dar se simte indecizia lui Waters. Este albumul de cotitura in istoria trupei. Momentul in care s-a hotarat definitiv ca psihedelismul de tip arhaic (deja devenise arhaic) sa fie lasat in urma. Sugestiv - in acest sens - este mijlocul piesei Echoes. Toate animalele vesele din "Several species..." de pe Ummagumma le auzim (pe Echoes) tanguindu-se ... tipete sfasietoare... strigand din ghearele mortii. Sunt convins ca acesta este sensul acelui intermezzo de pe Echoes. Waters si-a omorat una din idei (animalele din pestera) pentru desavarsirea alteia. Finalul ne lamureste fara echivoc asupra a ceea ce va urma. Aceasta intrepatrundere a temelor trecute si viitoare ma face sa spun ca Echoes este ultimul testament Floyd. Ultima piesa ce inchide si deschide drumuri. Asta in ideea ca prin testament se intelege si un inceput ... Finalul piesei este grandios. Si spun asta nu doar ca sa ma bag in seama ci pentru ca am mai simtit acest fel de sentiment cand eram copil si urmaream Razboiul Stelelor (n-am zis chestia asta ironic). Acesta capacitate a trupei va fi exploatata din plin de Waters pe albumele urmatoare.
Am spus mai devreme ceva despre indecizia lui Waters. Cineva ar putea spune ca nu e vorba de asa ceva. Doar si-a omorat proprii copii (animalele din pestera). Lucrurile sunt clare! Simpla enuntare a acestei idei a mortii ma face sa cred acest lucru. A simtit nevoia sa le inchine o oda ... o slujba. Legatura Meddle - Ummagumma poate fi doar o simpla speculatie personala. Dar sunt mult prea multe coincidente ...
Rolul acestei cronici ma obliga sa spun cateva cuvinte si despre celelate piese de pe album. Foarte greu. Pe langa "monstrul" de piesa de peste 23 de minute amintit mai sus, restul par a fi simple cantece de copil. Eeeee...!! Nu e chiar asa. Ar fi nedrept sa nu pomenesc "One of these days" - o alta piesa ce se va desavarsi pe Dark side - sau "Fearless" cu acel cor de stadion impresionant. E interesanta si experienta "A pillow of winds". La prima vedere ai impresia ca ai dat peste alta piesa beatles-ista. La a doua vedere zici ca nu! nu! astia sunt Floyd. Si in final sa spui da! da! acum mi-am dat seama de ce Beatles sunt considerati parintii... Nu la fel pot spune despre San tropez (Beatles 100%).
M-am pus de multe ori in pielea trupei si m-am gandit la riscul la care s-au expus prin punerea in umbra a primelor 5 piese. Nu e pacat sa arunci pe apa sambetei atatea idei muzicale? Explicatia sta in cele trei principii care au stat la baza muzicii Floyd inca de la inceput : gradarea, maiestria si creativitatea. Una peste alta Meddle este un album excelent. Merita sa te ingropi din cand in cand cu el.... Asa cred....
24 Decembrie 2003
Liviu Oprisan (liviuo @yahoo.com)
Cum ii cu Floyd versus Beatles? Pai azi-maine imi spui ca Blur are influente Oasis. Sau Stone Roses... Asta'i britpopu! Cat de revolutionari vrei sa fie s'unii s'altii?
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
