 |
Wish You Were Here (1975)
22 Ianuarie 2004
de Ioan Cora |
 |
E destul de ciudat sa realizezi ca orizontul este de fapt o inchidere. In loc sa traiesti cu speranta ca ceea ce vezi in departare echivaleaza cu viitorul, e straniu sa constati ca de fapt totul s-a terminat. Cam asa e si cu ideile noastre. Unii dintre noi cauta sa le desavarseasca, altii le ignora cu sau fara buna stiinta iar ce e si mai trist, unii nu si le constientizeaza. Incercand sa-ti desavarsesti ideea, poti descoperi daca orizontul ei (ideii) este o inchidere sau deschidere. Se pune intrebarea cat de util este acest lucru. Daca e vorba de deschidere lucrurile sunt simple; macar aparent. Dar ce te faci daca descoperi ca ai ajuns la un capat de drum? Singura consolare ramane ca ai reusit sa creezi cate ceva in complexul (presupun) proces de desavarsire. In aceasta categorie il vad si pe Waters. Odata cu Dark side of the moon s-a incheiat procesul complicat (cu adevarat) de desavarsire a unei idei. M-am pus de multe ori in locul lui. Ce mai poti face dupa un asemenea album? Pe langa satisfactiile spirituale ai norocul si de satisfactii materiale. O ingemanare de factori rar intalnita la categoria de muzicieni propusa de noi pe acest sit.
Cine te poate extrage din acel orizont pierdut? Publicul? Niciodata! El va dori mereu si mereu pana la epuizare clone de Dark side. Trupa? Dupa cum ne arata acest album..Nici gand! Dupa doi ani de concerte si presiuni comerciale casa de discuri a hotarat ca trebuia inca un album Pink Floyd. Si asa a inceput declinul artistic al acestei trupe. Suna blasfemiator sa vorbesti de declin artistic la un album atat de adulat cum e Wish you were here. Ideea e ca nu am sesizat nici o cautare, nici o evolutie pe plan artistic. S-a incercat un fel de Dark side reloaded (ca sa fiu mai actual). Ok! Ok! Sa ne inchipuim un experiment. O persoana pasionata de muzica intra intr-un magazin si isi cumpara acest album - fara sa mai fi ascultat alt Floyd pana atunci. Va fi extaziat. "Shine on you crazy diamond" si "Wish you were here" ii vor catapulta simturile. Delicatetea si tristetea emisa de Floyd pe aceste doua piese e greu de egalat. Impresia lor va face ca persoana in cauza sa fie ingaduitoare cu celelate doua piese de album. Si aici intervenim noi. Nu cumva aici e vorba de acel declin artistic discutat mai sus? "Welcome to the machine" si "Have a cigar" ma fac sa vad o trupa ce se zbate in inchiderea orizontului. Combinatia presiunea casei de producie/lipsa de inspiratie a obligat trupa sa "umple" discul cu ceva. Waters incearca sa dreaga busuiocul prin mesaj (vezi asocierea Masina - sistem de pe Welcome to the machine). Dar nu a fost de ajuns.
Coperta? Ai sesizat subtilitatea? Pesonajul in flacari a reusit sa sparga bariera dintre imaginar si real. Pink Floyd nu. Un lucru este insa clar. Wish you were here este un album excelent. Pentru mine, pentru tine. Dar nu pentru standardele impuse de Pink Floyd pana in acel moment.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
