"Zero She Flies este un document sonor de o tristete, intensitate si frumusete , care reflecta adancimea sufleteasca a unui om traind in zilele noastre" – sunt cuvinte ale cronicii din Music Maker la aparitia albumului.
Dupa Love Chronicles, il regasim pe Al Stewart intr-o dispozitie creatoare diferita. Precum in cazul a numerosi alti muzicieni, publicul astepta de la el doar alte si alte variante ale albumului precedent, indragit de cei care il descoperisera si general acceptat ca un material de valoare. Din acest punct de vedere LP-ul a dezamagit., dar fapt interesant: contestatarii acceptau idea ca piesele "Gethsemane Again"(3), "Electric Los Angeles Sunset"(5), "Manuscript"(6) sau "Zero She Flies"(10) sunt puncte de varf, in timp ce "A Small Fruit Song"(2) – piesa unica in creatia autorului a fost foarte bine primita. Despre aceasta, care este preferata mea, trebuie spus ca este greu sa nu atraga atentia. Avem de-a face cu o compozitie pentru trei chitari acustice (imprimate/interpretate prin suprapunere de catre Stewart), in care vocea "intra" doar spre sfarsit, finalul fiind lasat in suspensie. Versurile (re)aduc in prim plan calitatea de poet a autorului "Said the apple to the orange: I wanted you to come close to me and kiss me to the core/ Then you might know me like no other orange has ever done before." Toate astea pe parcursul a (doar) doua minute.
Si daca in Small … Stewart isi demonstreaza calitatile interpretative in materie de sunet acustic, in piesa instrumentala "Room Of Roots"(9) face un numar de mare virtuozitate pe chitara electrica.
"My Enemies Have Sweet Voice"(1) este semnata impreuna cu Peter Morgan, toate celelalte piese fiind ale lui Al Stewart."Burbling"(4), "Black Hill"(7)si "Anna"(8) sunt dramatice prin lirismul lor degajat de ornamente inutile.
Lucruri banale, cotidiene capata in muzica lui Stewart dimensiuni nebanuite. Viata este prezentata intr-o lumina reala si in acelasi timp misterioasa, plina de sensuri. Metafora din versurile sale este sustinuta de linia melodica, de aranjamentul muzical si de intonatie. Paul Simon nu a reusit niciodata sa compuna versuri pe masura muzicii pe care a creat-o, de aceea albumele lui sunt eterogene. Una din caracteristicile lui Al Stewart este coerenta ideatica a temelor alese. Indiferent care este "povestea" unei piese, spiritul este acelasi.
Este de remarcat colaborarea pe acest album cu Trevor Lucas si George Hultgren, care au fost componenti ai formatiei Eclection, alaturi de care ii mai intalnim pe Mike Woods, Larry Steele, Tim Hinkley, Duffy Power, Louis Cennamo si Peter Gavin. In concluzie, drumul pe care a pornit Al Stewart este unul greu, fiecare album fiind altceva decat precedentele, asa cum s-a intamplat de exemplu cu Pink Floyd pana la Wall. Asta in conditiile pastrarii individualitatii artistice. Si tot Music Maker, cu care am deschis comentariul, scria: "Trebuie sa existe in viata fiecarui om momente in care doar un astfel de album ii poate intra in gratii."
01 Ianuarie 2006
Amazon.com
|
