Master of Puppets (1986)
20 Septembrie 2002
de Ioan Preda |
 |
Domnul Cora vorbea de masterpiece-uri, referindu-se la un “Seventh Son…” sau “Painkiller”. Nimic mai adevarat. Da’ cum poti sa uiti bai tata de “Master of Puppets”? De cea mai completa opera a celei mai bestiale trupe rock? Cea mai matura, si in acelasi timp NECOMERCIALA? Nu te iert. Cred ca fortsa bruta din baietii “metallici” s-a cizelat exact cat a trebuit in 1986. Totul incepe atat de calm si romantic si…BAM! Te loveste exact cum numai Metallica stie: "Hypnotizing power, crushing all that cower/Battery is here to stay".
Muzica e o nebunie, versurile sunt despre nebunie, piese pe care daca le pui nu poti sa faci si altceva cand le asculti, ci doar sa te inchizi in camera, sa dai mai tare, sa dai din cap si sa urli. MASTER! MASTER! Cred ca totul culmineaza cu “Orion”, piesa care-ti face pielea de gaina, te face sa vrei sa spargi ceva, sa plangi, iar sa vrei sa spargi ceva… Tata Burton… Hipiotu’ care in concert facea mai urat decat toti blackerii la un loc… parerea mea e ca in ’86 s-a stins sufletul Metallica. “Master of Puppets” mi-a dat cele mai intense trairi din toate albumele trupei. Ce a urmat e inertie.
Asta-i tot ce-am putut. Inutil sa-ti spun ca si asta e de cacat. Am ascultat din nou, cum mi-ai spus. Mai mult ca niciodata am simtit tristete. Pentru mine albumu’ asta inseamna exact vremurile alea cu plete, blugi rupti, vodca in Cismigiu, in fatsa la “MBL”, bere in “Patria”, cand te salutai cu unu’ numai pentru ca avea tot tricou cu Metallica si tu erai “FAN METALLLICA”. Vremurile alea nu mai vin niciodata. Si nici muzica aia n-o sa se mai faca niciodata. “Sleep my friend and you will see/That dream is my reality” HA!
12 Ianuarie 2003
Ioan Cora
Zilele astea mi-am adus aminte de o faza ce mi s-a intamplat acu' 2 ani. Imi aduc aminte ca era tot iarna si eram presat de timp. Am facut semn la primul taxi ce mi-a aparut in cale si m-am urcat in masina. La volan era un tip de vreo 30-35 de ani destul de "dubios" la prima vedere...poate si pentru faptul ca era prea colorat. Dupa circa 2-3 minute de mers, soferul m-a intrebat daca poate sa puna niste muzica. Ce era sa fac?? ' Nici o problema' am zis eu...Si deja ma gandeam cu groaza la ce va urma. Tipul a scos o caseta din torpedou si ...am auzit in boxe inceputul linistit de la Orion... Jesus Christ!!!! Asta era chiar prea de tot...In timpul piesei, soferul mi-a spus ca daca ma deranjeaza muzica poate sa puna ceva mai linistit. I-am spus ca totul e in regula...Insa era un lucru pe care nu reuseam sa-l inteleg. Ce cauta o caseta cu Metallica in masina astuia? Si am incercat sa intru intr-un mic joc...'Cine canta?' 'Domnule..Nu stiu...Dar imi plac foarte mult astia...seamana cu Rammstein' 'Si caseta de unde o aveti?' 'Am gasit-o prin masina...Cred ca a pierdut-o un client..' Tocmai ajunsesem la destinatie...Am coborat din masina..Ne-am salutat...Si am ramas cateva clipe uluit de ce tocmai se intamplase. Imi mai aduc aminte ca am ramas cu o mare parere de rau. Nu i-am spus cine canta....
19 Martie 2003
Iron Man
Salve! Sunt Iron Man din Bucuresti si am 21 de ani, as vrea sa comentez un pic acest album de la Metallica. Master of Puppets... ar fi dupa spusele multor oameni un album comercial, nu impartasesc aceasta idee si anume ideea de comercial. Nu as putea spune ca a fost albumul care mi-a placut cel mai mult, caci toate albumele imi plac, dar e albumul cu cele mai tari piese concetrate pe un singur disc. Si cand zic "tare" de fapt ma refer la acele versuri care le-as putea caracteriza ca fiind urmatorul stadiu dupa liniste. Unde mai pui ca aceste cuvinte sunt acompaniate de tobele lui Ulrich si ca si cum nu ar fi de ajuns chitara electrica iti "injecteaza" incetul cu incetul melodia in vene.
Ma refer in special la melodia Master of Puppets pe care nu te poti abtine sa nu o canti, sa nu urlii cat te tin plamanii (si corzile vocale) MASTER! MASTER OF PUPPETS! M-am tot intrebat si am tot intrebat pe altii cum se traduce acest "Master Of puppets", intr-un final ... "Papusarul" mi s-a parut cea mai potrivita traducere. Cred ca este evident cine sunt marionetele. Manipularea maselor este cuvantul de ordine a acestei meoldii. Versurile sunt incredibile, oriunde ma uit, in orice moment cotidian, in orice activitate poti gasi versuri (de la metallica) pe care sa le asociezi.
Orion este aceea melodia de la care nici nu astepti versuri, melodia insasi sunt versurile. Presupun ca orice fan Metallica (si nu numai), si-a inchipuit niste versuri care s-ar potrivi cu melodia, exact asta am facut si eu, e ca si cum Metallica ne-ar spune: "Credeti ca sunteti in stare sa faceti versuri mai bune ca noi? Atunci sa va vedem!". Cu alte cuvinte, o melodie interactiva.
10 Aprilie 2003
Laurian Angelescu
Imi aduc aminte, eram prin clasa a 7-a cand a venit Metallica in Romania. Ce zile..., am stat ca pe foc numarand cat timp a mai ramas pana la concert. Vara-miu era si el un impatimit..s-a lasat intre timp de rockareli. Urat din partea lui, ii statea bine. Desi am vrut sa mergem pana la urma, dupa niste socoteli ne-am dat seama ca nu ne puteam permite. Ne-am bucurat totusi cand un post de televiziune a transmis integral concertul. Tin minte cum ramasesem inmarmurit la acea explozie de energie, si sorbeam cu nesatz toti decibelii pe care amaratul meu de televizor era in stare sa ii scoata. Grozav concert, am fost atat de entuziasmat incat am chemat-o pe maica-mea sa-i explic ce iashte acela heavy metal si mai ales de ce sunt Metallica atat de deosebiti.
Anii au trecut si am adunat si eu peste timp toate albumele insa Master of Puppets imi este cel mai la inima. Ma trec fiorii de fiecare data cand o ascult, este fara indoiala una din cele mai valoroase piese din istoria rockului. Tonul grav si idea de sclavie nesfarsita in fata viciului fac mesajul acestei piese sa te scuture zdravan si sa te faca sa-ti reevaluezi pozitia fata de tine insuti... Iron Man spunea ca ideea de baza ar fi manipularea in masa. Da probabil sunt si radacini de adevar in acesta afirmatie. Insa la o ascultare mai atenta realizezi ca ceea ce Hetfield condamna acolo este autodistrugerea eu-lui, a personalitatii, a fiintei, inceata si treptata, mai mult de atat inevitabila pentru cei care au facut primul pas. Subiectul este dependenta de droguri si inevitabilul sfarsit in toate punctele de vedere a celui care nu are puterea sa se smulga din ghearele "Master"-ului, drogul, care intr-un final va prelua controlul :
End of passion play, crumbling away
I'm your source of self-destruction
VEINS that pump with fear, SUCKING darkest clear
Leading on your deaths´ construction
TASTE me you will see
MORE is all you need
You're dedicated to
How I'm killing you
Si bineinteles cum ar putea sa fie altfel cand de la curiozitatea care te-a impins la prima intepare, nu exista decat un pas pana la autoinrobire si moarte spirituala. Frica de a accepta conditia de dependenta si de lipsa de control asupra situatiei nu face decat sa te indemne la o negare crancena si la un consum din ce in ce mai mare pentru a mentine nivelul de euforie. Sunt o gramada de imagini puternice in acest cantec. O poezie in toata natura cuvantului. Asta imi place foarte mult la Metallica: nu canta pentru redusi mental-spre deosebire de nenumaratele personaje pitoresti de pe scena muzicala romaneasca.
Come crawling faster
Obey your Master
Your life burns faster.
Cata forta in aceste versuri!!! Deja de la un anumit punct realitatea devine insuportabila pentru cel dependent care intre timp a devenit un alienat. Cu fiecare priza drumul de intoarcere devine mai subred, iar conditia de vierme (fara autorespect, integritate, putere, etc) in care drogul l-a transformat il face sa se intoarca mereu la singurul care-i poate oferi viata, "Master"-ul. Ironic, viata pentru el se realizeaza prin moarte, traieste murind, pentru ca numai prin drog mai poate spera, si numai prin drog poate lua contact cu singura "realitate" in care el poate exista.
NEEDLEWORK the way, never you betray
LIFE of DEATH becoming clearer
Pain monopoly, ritual misery
CHOP YOUR BREAKFAST ON A MIRROR
Intradevar "very powerful stuff", cum ar spune proful meu de engleza. Desigur sunt mult mai multe indicii in versuri, insa strofele astea sunt de o expresivitate deosebita. Metallica nu se joaca cu muzica. Ei intr-adevar fac cinste descrierii unui artist, muzica e doar un mediu prin care mesajele lor isi ating tinta. Si este grozav cand o piesa care suna ATAT de bine are si un substrat consistent.
|
