Trees este o trupa britanica de folk-rock alcatuita din Celia Humphris – voce, Barry Clarke - chitara, David Costa – chitara double six electrica, chitara acustica, mandolina, Bias Boshell – bass, voce, pian, double six si Unwin Brown –percutie, voce. Formatiile cu care poate fi pusa in relatie sunt Fairport Convention, Pentangle si intr-o masura ceva mai mica Agincourt, Ithaca, Magna Carta. Vocea Celiei Humphris aminteste de Sandy Denny, Jacqui McShee si in unele momente de Annie Haslam.
Piesele, partial traditionale, partial originale sunt abordate cu mijloace "electrice". Cantand prin cluburi au reusit sa-si faca un nume in cercuri restranse dar nu au cunoscut succesul mare de public, incetandu-si activitatea dupa albumul al doilea, "On The Shore". Formatii deosebit de valoroase au avut probleme la inceputul carierei in acei ani in care totusi accentul se punea mai mult pe calitate decat pe "imagine". Genesis este una dintre trupele care au intampinat dificultati, nereusind sa se impuna decat cu albumul al treilea, "Foxtrot". Publicul a fost sceptic la inceput si cu King Crimson, Van Der Graaf sau Jethro Tull. Acestea din fericire au reusit sa gaseasca formula prin care sa se impuna. Altele cum ar fi " Forest", "The Egg", "Cathedral", "Rare Bird", "Fuzzy Duck", "Gravy Train", "Leaf Hound" au disparut, ca trupe, dupa unul sau doua albume (ca si Trees), desi muzica lor este comparabila cu a celor care s-au impus. Pentru iubitorii de muzica acestea sunt "surprizele" avute dupa descoperirea marilor bulevarde. Personal am ascultat prima data "Trees" pe o compilatie care reunea diverse formatii care trecusera pe la casa de discuri producatoare. Piesa mea preferata este "The Great Silkie", unde farmecul interpretarii este dat de discretia performerilor in relatie cu versurile si linia melodica de baza. "She Moved Through The Fair", balada traditionala cantata de o multime de interpreti, gaseste prin Trees o varianta care o apropie de muzica progresiva. Excelent instrumentata, piesa ofera pe parcursul a noua minute fundamental ideal pentru vocea nefiresc de sincera a Celiei Humphris. Joan Baez se lansase cu circa zece ani inainte cantand traditionaluri. Dupa albumul al cincilea rastimp in care inclusese in repertoriu si compozitii originale, a avut un moment de recul, mai departe cariera sa fiind a unei artiste care a fost permanent in cautarea unei modalitati de a ramane in atentia publicului. A trecut la un moment dat "pe electric"(ceea ce la acea vreme nu era bine vazut de o parte a fanilor); a avut momente mai "poppy", a cantat in japoneza, germana … , si a interpretat numeroase cover-uri. Ca si Dylan, Paul Simon sau Leonard Cohen, a reusit sa ramana pe prima scena a muzicii folk, dar piesele de inspiratie traditionala nu s-au mai regasit decat ocazional in repertoriul sau. Trees aveau sa mai produca un album dupa care activitatea lor inceta, continuand sa mai existe prin muzica facuta si prin randurile dedicate lor in toate antologiile de gen care se respecta.
01 Ianuarie 2006
|
