 |
Youthanasia (1994)
07 Septembrie 2003
de Ioan Cora |
 |
"Youthanasia" este un alt album ce nu cred ca mai poate trezi cine stie ce emotii unui rocker din ziua de azi. Chiar acu' vreo doua zile vorbeam la telefon cu Horia (Diaconescu) despre acest disc si ne gandeam ca ar reprezenta ultimul strigat al metalului optzecist(chiar daca albumul a aparut in anii nouazeci). Cel putin la vremea respectiva a insemnat mult pentru mine. Era perioada cand ascultam albume ca Wildhoney (Tiamat), Tales from the thousand lakes (Amorphis) sau Sweet X Rated Nothing (Pyogenesis). Vreau sa spun ca setea de metal "adevarat" era mare si "Youthanasia" a resuscitat intr-o oarecare masura scena heavy/thrash din 94. Poate ca exagerez un pic....dar resuscitarea de care vorbeam mai sus s-a regasit macar in mine pe anumite planuri. Mi-ar fi placut sa spun ca Youthanasia incheie o trilogie a celor mai bune albume Megadeth..dar nivelul atins pe Rust sau Countdown nu intra in discutie pe acest album. Iar avem parte de piese de umplutura... chiar prea multe in acest caz. Exista prea multe momente ..hai sa le zic de compromis..Chiar si coperta (foarte interesanta de altfel) ma face sa ma gandesc la ce legatura ar fi intre 'pampersi' si metal. Chiar nu se putea fara ei ?
Mustaine&Co au incercat o iesire din underground prin piese ca "A tout le monde" sau "Blood of heroes". Dar de fapt "iesirea" asta seamana mai mult cu o sufocare...Ceea ce a iesit seamana mai mult cu o strutocamila metalica. De aici a inceput sa se strice tot...Metallica era inca o trupa la moda (si este) iar concurenta de care vorbeam si pe albumul anterior a nascut generatia pampers a metalului. Adica exact compromisul de care n-au cum sa se bucure nici batranii/tinerii rockeri. Acesta decadenta este si mai mult vizibila pe ulterioarele albume Metallica/Megadeth. Sufocarea - tradusa in momente de plictiseala - este vizibila pe piese ca "Youthanasia", "Black curtains" sau "Victory". Sunt mult prea simple si repetitive pentru a mai face fata exigentelor crescute ale ascultatorilor. La polul opus se afla "Addicted to chaos"..la fel de repetitiva..la fel de simpla....dar macar sincera. Parca se potriveste mai mult unei trupe ca Megadeth sa spuna ca e addicted to chaos..nu!?..mai mult decat sa faca apologia sinuciderii in franceza pe "A tout le monde" (cumva sinuciderea lui Cobain?). Momentele de metal adevarat..Off... Ce cliseu tampit folosesc. Momentele de metal necorupt de influente pop sau disco-blues sunt chiar punctul forte al albumului. Vezi Reckoning day, Train of consequences, Addicted to chaos si Family tree. As mai adauga si "I thought I knew it all"..este vorba de o preferinta personala ce tine mai mult de caracterul introspectiv al versurilor ce a rezonat puternic in mine la vremea respectiva. Sa nu se creada cumva ca in acea vreme Mustaine devenise filozof....Nici gand...Doar ca exista anumite momente in viata fiecaruia cand poate fi impresionat de texte ca "Somewhere there's a reason/Why things don't go my way/Somewhere there's a reason/That I cannot explain". I thought I knew it all!
|
