 |
The World Needs a Hero (2001)
20 August 2002
de Ioan Cora |
 |
Aflandu-ma la un curs la Geneva, intr-una din zile, in jurul pranzului, am incercat sa-mi iau ceva de mancare. Am gasit un tonomat cu dulciuri. Am studiat toate ciocolatele si napolitanele si, dupa vreo 10 minute m-am hotarat. Am introdus fisele...aparatul a inceput sa "miste"...dar napolitana ce trebuia sa cada in recipientul ce-mi era acesibil a ramas agatata intre doua lamele din interiorul "tonomatului".Timp de cateva secunde n-am stiut ce reactie sa am..Primul impuls a fost sa rad..dar foamea deja cresuse in intensitate. Ce sa fac..Ce sa fac???. Al doilea impuls a fost sa dau un branci tonomatului...Zis si facut..Impresia a fost ca am lovit un monstru de o tona. Incepusem deja sa fiu frustrat...Si brusc mi-a venit o idee. Mi-am adus aminte de jocurile cu fise de metal..Ce-ar fi sa mai bag niste fise si sa aleg o ciocolata ce , prin caderea ei, va antrena si napolitana buclucasa? M-am scormonit de marunt ...masinaria a inceput sa intre in functiune..si... ciocolata a ramas agatata de napolitana prinsa intre lamele. Acum era chiar prea de tot! Plin de nervi am imbrancit cu toata forta masinaria...si nu am facut decat sa declansez un piuit ce a durat cateva secunde. Senzatia de ridicol pusese stapanire pe mine..am inceput sa ma uit in stanga si in dreapta...nu era nimeni. Chiar ma gandeam ca daca o sa ma uit in oglinda o sa-l vad pe Mr Bean...sau mai stii o fi vreo camera ascunsa prin zona!? Chestia e ca foamea isi spunea cuvantul...M-am enervat...am mai bagat niste bani si mi-am luat un pachet de biscuiti ce s-a indurat sa cada in recipientul buclucas. M-am intors la sala de curs....
In urmatoarea pauza m-am dus din nou la masinarie. Stupoare!!! Napolitana si ciocolata mea disparusera...Uite ca am luat o teapa si pe taramul Elvetiei...Dar in mintea mea incoltise o alta idee...oare cat de buna era napolitana?? Dar nici in ruptul capului n-am vrut sa mai pierd bani...m-am gandit ca o s-o gasesc pe la vreun market din oras.
......................................................................................................................
Ma intorc putin in timp si imi aduc aminte de momentul cand mi-am cumparat "The World needs a hero". Am intrat intr-un magazin ce se gasea pa langa Eva si am vazut un tip la vreo 35 de ani ce tocmai cumpara acest album. Wow!!..mi-am zis. In seara asta o sa ma delectez cu ceva Megadeth. Din pacate era ultimul CD. Tipul se tot codea..ii simteam gandurile 'Sa-l iau..sa nu-l iau'....Pana la urma l-a cumparat. Toata seara m-am gandit oare cum suna ultima productie marca Mustaine...Si cand o sa am ocazia sa-l ascult. Dupa doua saptamani am ajuns sa intru in posesia lui...si am trait un sentiment contradictoriu. Pe de o parte m-a spart piesa "Dread and the Fugitive" si pe alta m-a dezamagit conceptul pueril pornind de la versuri pana la coperta tip Aliens. Faptul ca Mustaine este "responsabil" pentru toate piesele de pe album ma face sa ma gandesc la un despotism ce a marcat intreaga cariera Megadeth. Lipsa totala de inspiratie s-a clarificat in momentul in care am ascultat ultimile doua piese. Return to the Hangar si When...variatiuni pe aceeasi tema..ultima fiind de altfel o piesa Metallica...Duelurile Al Pitrelli / Mustaine "exceleaza" prin mediocritate. Daca Mustaine ne arata ca n-a uitat ce inseamna un solo de chitara...Pitrelli imi lasa impresia ca este mult prea intimidat de numele trupei din care face parte.
Cred ca este nedrept sa cumperi un album de la care ai sperat atat de mult si sa te alegi doar cu o piesa de calitate.
..................................................................................................................... In acea seara m-am plimbat prin oras. In cele din urma am gasit un mini market de unde mi-am cumparat o punga de alune, o sticla de vin si..o napolitana...M-am intors in camera ..m-am uitat la televizor ..am rontait si am baut vinul..De napolitana am uitat. Dar inainte sa ma intorc am avut inspiratia s-o arunc in rucsac. In aeroport am vrut s-o mananc..dar un copil se uita la mine cu insistenta..cred ca i-am facut pofta. I-am dat napolitana...A luat-o incantat...a gustat din ea..si .., pe urma, ..spre mirarea mea.., a aruncat-o la cosul de gunoi....
|
