Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact


Paradise Lost

1990 Lost paradise
1991 Gothic
1992 Shades of God
1993 Icon
1995 Draconian Times
1997 One Second
1999 Host
2001 Believe in Nothing
2002 Symbol of Life
2005 Paradise Lost
2007 In Requiem
inapoi la metal, punk si subgenuri

Interesat de alte sectiuni?
Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Progresiv & Experimental


Metal, Punk si subgenuri

Alice in Chains
Amorphis
Anathema
Annihilator
Astrosoniq
Avantasia
Billy Idol
Black Stone Cherry
Blind Guardian
Brides of Destruction
Cacophony
Cannibal Corpse
Carcass
Cradle of Filth
Dead Kennedys
Death
Def Leppard
Dimmu Borgir
Dinosaur Jr.
Dog Eat Dog
Down
Dream Theater
Edguy
Europe
Evanescence
Evereve
Faith No More
Green Day
Guns n'roses
H.I.M.
Helloween
Iced Earth
Iron Maiden
Judas Priest
Katatonia
King Diamond
Korn
Lacrimosa
Linkin Park
Made out of Babies
Manowar
Marilyn Manson
Masterplan
Mayhem
Megadeth
Melvins
Meshuggah
Metallica
Moonspell
Mother Love Bone
Motorhead
My Dying Bride
Napalm Death
Nightingale
Nirvana
Obituary
Overkill
Ozzy Osbourne
Pantera
Paradise Lost
Pearl Jam
Pungent Stench
Queens of the Stone Age
Rammstein
Rhapsody
Screaming Trees
Sepultura
Sex Pistols
Six Feet Under
Slayer
Smashing Pumpkins
Sodom
Sonic Youth
Stuck Mojo
Suffocation
Suicidal Tendencies
Sunn 0)))
Symphony X
System of a Down
Tang Chao (China)
Temple of the Dog
The Kovenant
The Meads of Asphodel
Therion
Tiamat
Transplants
Troll
Type O Negative
Ufomammut
Velvet Revolver
Venom
Virgin Black
Winds
Aron Biro Lost paradise (1990)

24 Aprilie 2003

de Aron Biro

Paradise Lost - Lost paradise
Nefericit inceputul de cariera al "brandului" Paradise Lost. Neplacuta misiunea de a face o cronica debutului, albumul "Lost Paradise", avand in vedere ca n-am avut niciodata rabdarea sa-l ascult cap-coada intr-o singura sesiune de ascultare. Chiar in clipele astea ii mai dau o sansa, dar oricat m-as chinui nu vad ce as putea spune pozitiv despre acest album. Ascultarea sa presupune 41 de minute irosite dintr-o viata despre a carei scurtime s-au scris carti groase. Daca il las sa cante in nestire in timp ce imi vad de alte treburi, reuseste in repetate randuri sa ma zgarie in urechi. Poate ar trebui sa dau si detalii mai concrete, cine stie cui i-or folosi...

Executia tehnica este, de fapt, o balba continua, prea lent ca sa intre la death metal, prea ritmat ca sa intre la doom, unde mai pui ca vocea (sau grohaitul) lui Holmes te pune pe fuga. Daca as fi ascultat albumul la data aparitiei, probabil as fi evitat trupa asta cu orice pret. Avem de a face cu o cumplita lipsa de coeziune intre instrumente care poate fi pusa pe seama productiei modeste sau pe incompetenta membrilor, sau pe ambele. La un moment dat, de nicaieri, apare o voce feminina asezata ca nuca in perete, germene greu sesizabil al viitorului unui gen muzical si a unei trupe cu evolutie spectaculoasa. Se exploateaza la greu arma secreta a doom-ului incompetent: practicand un gen lent, se poate "umple" timpul "alocat" unei piese cu 3-4 atingeri pe corzile bassului. Piesa instrumentala "Lost Paradise" este suparator de elocventa. Chitara lui Mackintosh incearca sa salveze aparentele si poate ar avea ce salva daca productia slaba nu i-ar submina eforturile. Bateria canta cu totul altceva de restul trupei...ritmul a fost intotdeauna o problema a doom-ului, dar aici avem de a face cu exces de zel nejustificat...creeaza impresia ca bateristul (tobosarul, mai exact) nu stia ce sa faca cu mainile. Nu mi-e prea clara nici delimitarea pieselor, nu stii cand incep, cand se termina, dupa mine puteau sa pune pauzele intre piese oricum, ori sa ma lase sa le pun cum vreau...Versurile sunt partea cea mai reusita. Calitatea lor e ca reusesc sa fie descriptive in sensul poeziei gotice. Problema e ca nu duc nicaieri, nu au rime sau masura, iar Holmes mai mult le recita decat le canta, in plus mai completeaza si cu cate un scheunat (sau hohot?) menit sa sperie copiii.

In mod absolut surprinzator, am intalnit deunazi o persoana care sustinea ca Lost Paradise e cel mai bun album al trupei. N-am inteles pe loc daca facea misto de mine, dar daca intalniti astfel de persoane tratati-le cu scepticism.

In final, ca sa fiu in consensul acestui site, ar trebui sa asociez albumul cu o "faza". Recomand ascultarea albumului in timp ce spalati vase si va suiera teava cu apa calda suficient de tare. Pentru mine a fost o curiozitate documentara, iar concluzia ar fi ca acest debut este pentru anii 90 cam ce a fost Grigore Ureche pentru limba romana.


 Tu ai citit Letopisetul?


Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina