| Paradise Lost |
Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
|
|
 |
Al doilea album Paradise Lost este, in umila mea opinie, unul supralicitat. Trec peste valoarea initiatica incontestabila si ma opresc la cum vad acest album acum, la mai bine de 10 ani de la aparitie.
Un plus se observa la toate capitolele, chiar daca lacunele debutului razbesc si pe acest album. Productia continua sa dezavantajeze, bateria continua sa impuna ritm acolo unde nu e cazul. Chitara lui Mackintosh iese mult in fata si e capabila sa surprinda placut pe nefericitii care au apucat sa asculte albumul de debut. Nu impresioneaza sub nici un aspect, decat ca sustine cu succes linia melodica a catorva piese. Linia melodica? Da, albumul se doreste "melodic"... sau ce intelegeau deatherii prin asta in 91...
Si cu asta ajungem la secretul succesului :
Ceea ce fura ochiul si urechea este intregul concept "gotic" care sta la baza albumului si a ceea ce unii denumesc "gotic-metal", manifestat prin prezenta vocii feminine si a clapelor convingatoare (punctul forte, in ciuda faptului ca trupa nu are, oficial, clapar). Holmes continua sa fie grotesc dar, in acest caz, consistent, prin contrabalansul pe care il face cu orchestratia melodica a pieselor, contrabalans care, ceva ani mai tarziu, urma sa fie trasatura de baza a generatiei Theatre of Tragedy. Fanii trupei mentionate si a zecilor de epigoni pot sa regaseasca in albumul Gothic samanta unui adevarat fashion. Dincolo de aceasta valoare, albumul nu impresioneaza. Este primitiv, imatur, scurt (sub 40 de minute) si cu mult material "de umplutura".
Spre deosebire de debut, Gothic nu este insuportabil si, in cateva puncte, reuseste sa se faca placut. Raman la parerea ca majoritatea meritelor apartin invitatilor care asigura vocea feminina si clapele de atmosfera presarate pe ici pe colo prin puncte esentiale. Ma indoiesc insa ca il voi mai asculta mai devreme de iesirea la pensie cand voi avea vreme de pierdut cu nostalgii, adica ascultand casete cu banda roasa si recitindu-mi propriile cronici.
|
