| Paradise Lost |
Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
|
|
 |
Shades of God (1992)
28 Aprilie 2003
de Aron Biro |
 |
Shades of God ... album pe care obisnuiesc, cu nostalgie, sa-l asociez "vremurilor bune". Adevarul este, insa, ca il ascult foarte rar, desi a fost primul meu contact cu Paradise Lost. Nu mi-a placut de la bun inceput, iar cand a inceput sa-mi placa, nu mi-a placut suficient. Doomul este prin definitie un gen lent. Ca sa fac o comparatie aproape absurda, 5 minute de doom contin mai putin material decat 5 minute de heavy metal sau progresiv. De aici senzatia ca unele piese sunt gume Turbo mestecate si intinse excesiv pe toate degetele. Incompetenta muzicala si lipsa de inspiratie se ascunde sub te miri ce, iar "smecheria" specifica doom-ului este aceasta lungire excesiva a notelor fara a lungi, in compensatie, piesele. Rezultatul este ca Shades of God se termina cand mi-e lumea mai draga, lasandu-ma cu senzatia de treaba neterminata.
Diferentele fata de albumele anterioare sunt mari. Pentru prima data Nick Holmes canta in loc sa grohaie, iar uneori e capabil chiar sa sustina refrene. Versurile au inceput sa fie intime, indepartandu-se de conceptele gotice generice. Bateria nu mai deranjeaza, iar materialul pe ansamblu este matur si coerent. Este un album doom, fara "floricelele" care au asigurat succesul albumului Gothic, ceea ce implica o anumita "simplitate". De aceasta data trupa s-a bazat pe propriile puteri, fara sa se ascunda in spatele muncii "invitatilor". Efortul este ambitios iar lacunele scuzabile pentru ca, tehnic vorbind, avem de a face cu o schimbare de stil.
Merita macar ascultat, daca nu achizitionat...a, iar coperta da bine pe un tricou negru.
|
