Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact


Paradise Lost

1990 Lost paradise
1991 Gothic
1992 Shades of God
1993 Icon
1995 Draconian Times
1997 One Second
1999 Host
2001 Believe in Nothing
2002 Symbol of Life
2005 Paradise Lost
2007 In Requiem
inapoi la metal, punk si subgenuri

Interesat de alte sectiuni?
Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Progresiv & Experimental


Metal, Punk si subgenuri

Alice in Chains
Amorphis
Anathema
Annihilator
Astrosoniq
Avantasia
Billy Idol
Black Stone Cherry
Blind Guardian
Brides of Destruction
Cacophony
Cannibal Corpse
Carcass
Cradle of Filth
Dead Kennedys
Death
Def Leppard
Dimmu Borgir
Dinosaur Jr.
Dog Eat Dog
Down
Dream Theater
Edguy
Europe
Evanescence
Evereve
Faith No More
Green Day
Guns n'roses
H.I.M.
Helloween
Iced Earth
Iron Maiden
Judas Priest
Katatonia
King Diamond
Korn
Lacrimosa
Linkin Park
Made out of Babies
Manowar
Marilyn Manson
Masterplan
Mayhem
Megadeth
Melvins
Meshuggah
Metallica
Moonspell
Mother Love Bone
Motorhead
My Dying Bride
Napalm Death
Nightingale
Nirvana
Obituary
Overkill
Ozzy Osbourne
Pantera
Paradise Lost
Pearl Jam
Pungent Stench
Queens of the Stone Age
Rammstein
Rhapsody
Screaming Trees
Sepultura
Sex Pistols
Six Feet Under
Slayer
Smashing Pumpkins
Sodom
Sonic Youth
Stuck Mojo
Suffocation
Suicidal Tendencies
Sunn 0)))
Symphony X
System of a Down
Tang Chao (China)
Temple of the Dog
The Kovenant
The Meads of Asphodel
Therion
Tiamat
Transplants
Troll
Type O Negative
Ufomammut
Velvet Revolver
Venom
Virgin Black
Winds
Aron Biro Shades of God (1992)

28 Aprilie 2003

de Aron Biro

Paradise Lost - Shades of God
Shades of God ... album pe care obisnuiesc, cu nostalgie, sa-l asociez "vremurilor bune". Adevarul este, insa, ca il ascult foarte rar, desi a fost primul meu contact cu Paradise Lost. Nu mi-a placut de la bun inceput, iar cand a inceput sa-mi placa, nu mi-a placut suficient. Doomul este prin definitie un gen lent. Ca sa fac o comparatie aproape absurda, 5 minute de doom contin mai putin material decat 5 minute de heavy metal sau progresiv. De aici senzatia ca unele piese sunt gume Turbo mestecate si intinse excesiv pe toate degetele. Incompetenta muzicala si lipsa de inspiratie se ascunde sub te miri ce, iar "smecheria" specifica doom-ului este aceasta lungire excesiva a notelor fara a lungi, in compensatie, piesele. Rezultatul este ca Shades of God se termina cand mi-e lumea mai draga, lasandu-ma cu senzatia de treaba neterminata.

Diferentele fata de albumele anterioare sunt mari. Pentru prima data Nick Holmes canta in loc sa grohaie, iar uneori e capabil chiar sa sustina refrene. Versurile au inceput sa fie intime, indepartandu-se de conceptele gotice generice. Bateria nu mai deranjeaza, iar materialul pe ansamblu este matur si coerent. Este un album doom, fara "floricelele" care au asigurat succesul albumului Gothic, ceea ce implica o anumita "simplitate". De aceasta data trupa s-a bazat pe propriile puteri, fara sa se ascunda in spatele muncii "invitatilor". Efortul este ambitios iar lacunele scuzabile pentru ca, tehnic vorbind, avem de a face cu o schimbare de stil.

Merita macar ascultat, daca nu achizitionat...a, iar coperta da bine pe un tricou negru.


 Ai mestecat guma Turbo?


Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina