| Paradise Lost |
Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
|
|
 |
Believe in Nothing (2001)
21 Mai 2003
de Aron Biro |
 |
Avand in vedere antecedentele, am avut o reala curiozitate privind calea pe care Paradise Lost aveau sa o urmeze in 2001, odata cu albumul "Believe in Nothing". Daca in toate cazurile anterioare trupa a reusit sa ma surprinda, in acest caz au fost neplacut de previzibili. Reactiile negative la Host i-au facut sa regandeasca tactica si sa incerce sa faca un compromis intre noua orientare muzicala si cerintele pietei, mai exact ale fanilor care ii acuzau de "tradare". Rezultatul este un album fara personalitate si fara vlaga, produsul sec al unei campanii de marketing.
Elemente de noutate nu exista: versurile si atitudinea si-au pastrat linia trista si intima, stilistic povestea se intoarce la One Second. De fapt, avem de a face cu o copie palida a respectivului album. Mackintosh incearca sa cante la clape, dar nu prea reuseste, pana la urma se multumeste cu cateva sample-uri de umplutura. Trupa da impresia ca abia asteapta sa se umple minutele "alocate".
Nu exista propriu-zis o problema tehnica: Holmes duce albumul in carca, chitara are cateva interventii reusite dar, pe mine personal ma irita introurile si umpluturile electronice care pe Host se potriveau in context (si formau contextul), aici insa nu. Albumul e un colaj stangaci. Refrenele s-au banalizat, cele mai multe sunt de fapt un vers, 2-3 cuvinte, repetate la nesfarsit. Piese reusite sunt de gasit, la o numarare din avion ar fi cam jumatate din album, ori jumatate face sa fie un album "asa si-asa". Productia, bunicica, da un sound de rock alternativ care mai coloreaza materialul dar de o natura care risca sa enerveze pe multi.
Ca fan Paradise Lost (na, am spus-o si pe asta), m-am simtit obligat sa cumpar albumul. Altii ar putea considera ca nu merita efortul. Oricum, daca n-ati acordat nici o sansa lui Host, pe asta puteti sa-l lasati deoparte.
P.S. Ma uitam mai deunazi prin reviste, bookleturi si alte alea...pe Believe in Nothing baietii sunt pieptanati ireprosabil si barbieriti ca la carte, parca fac reclama la Philishave. Holmes a intinerit cu fiecare album, are o moaca de 20 de ani. Ori daca ma uit la perioada Gothic, arata ca Ioan Botezatorul in mizerie, pe putin 45 de ani...Ma gandesc ca muzica intinereste...
|
