Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Metal, Punk si subgenuri
Progresiv & Experimental
|
|
 |
Bergtatt (1994)
20 Septembrie 2003
de Aron Biro |
 |
Stateam mai deunazi in balcon, ma jucam Sarpe pe telefonul mobil ca orice satanist wannabe, si ma gandeam ca Ulver nu va capata niciodata atentia pe care o merita. Gandul asta l-am mai avut si in legatura cu alte trupe, l-am avut prin '95 in legatura cu Korn si acum regret ca l-am avut, dar am asa o senzatie ca in legatura cu Ulver nu ma insel, e genul de trupa care stie a dracului de bine sa se ascunda de succes si de fani, avand in vedere ca ultimele productii au fost publicate in vro doua mii de bucati vandute integral prin Internet. Acestea fiind zise, mi-am lasat deoparte telefonul mobil si am bagat Bergtatt cu ambitia de a-l asculta cap-coada, ceea ce nu s-a intamplat de vreo 4 ani. Am dat nitel din coate sa gasesc o traducere rezonabila a versurilor din norvegiana, chiar nu tineam minte cu ce se mananca albumul, imi aminteam doar ca e un produs timid si ambitios totodata. Am dat doua scrolluri prin versuri si mi-am amintit: A, e albumu cu Scufita Rosie!
Coperta contine un desen infect, un pastel de prost gust cu o padurice deasa deasupra careia se aduna nori grei, plus logo-ul Ulver, cel mai penibil pe care l-am vazut vreodata. Exista in mod cert o legatura intre coperta si album, insa nu e capabila sa convinga un ascultator de metale grele si foarte grele ca albumul e mai mult decat o colectie de povesti nemuritoare. La un anumit nivel, asta si e. Caci, revenind la Scufita Rosie, albumul este povestea unei virgine (tinere, cred) ratacita prin padure din pricina unor "outdoor skills" insuficiente. Poveste in 5 capitole cu titluri pe care nu sunt capabil sa le retin, asa ca le pastez din playlist:
1. I troldskog faren vild - un capitol despre intunecimile padurilor norvegiene, piesa lunguiata si nehotarata, sadoveniana de-a dreptu, adica in egala masura descriptiva si complet dezechilibrata, atat datorita productiei timide, cat si datorita unui tobosar care nu prea are ce cauta in piesa. Voci suave a capella si, cand nu te astepti, un final foarte expresiv pe chitara, imi aduce aminte de Werewolf masquerade de la Moonspell.
2. Soelen gaaer bag Aase need - intro superb pe flaut si chitara acustica, replica vikinga la Lua d'inverno a acelorasi Moonspell. Din pacate, una bucata black metal incepe ca nuca in perete, da impresia ca e o gafa de editare, un bridge se cuvine acolo unde termini cu flautul si incepi sa urli, la Ulver nici vorba, tot albumul e presarat cu astfel de rasuciri de judo. Hai sa zicem ca, la o diferenta bine cantarita de decibeli, ar putea avea un efect de "izbucnire", dar aici e realmente o problema de incompetenta, caci partile de black nu suna defel devastator, mai degraba straduinta unui pusti care a incercat sa sperie pe cineva si in acelasi timp s-a inecat cu saliva. Finalurile segmentelor metal sunt la fel de neinspirate, un soi de fade-out artificial, dau impresia ca ar mai fi fost de cantat ceva dar, din nebanuite motive, chitaristul s-a oprit si a zis: "Gata cu repetitiile, de data asta incercam sa cantam pe bune!" Dar sa nu uit de unde am pornit, deci bucata asta black metal zice ca e despre cum se lasa noaptea in padurile norvegiene in jurul Scufitei Rosii si cum Scufita Rosie se umple de spaima.
3. Graablick blev hun vaer - intro cu iz de a capella, apoi iarasi o bucata de black metal iesita din scorburile Norvegiei. Piesa asta tre sa fi fost sursa de inspiratie pentru filmul Blairwitch project caci cale de doua minute se aud pasi prin iarba: Scufita Rosie e fugarita de niste necunoscuti invizibili. Parca-l vad pe Garm alergand prin padure cu microfonul lipit de glezna. Piesa se termina iar ca la repetitii.
4. Een stemme locker - piesa maiestuoasa cu voci grave, usor cavernoase imbinate cu soapte fantomatice si un duios fir melodic pe chitara acustica, samburele a ce avea sa ofere Ulver pe Kveldssanger. Foarte expresiva bucata si se pare ca semnifica vrajirea Scufitei Rosii de catre vocile padurii care o indruma pe drumuri nasoale, adica spre pierzanie.
5. Bergtatt - ind i fjeldkamrene - bucata complexa de opt minute, un soi de punct culminant unde Scufita Rosie e rapita de echivalentul viking al "catelului pamantului", adica un individ (sau mai multi?) care traieste sub pamant si cu asta se ocupa, cu rapit tinere care sa il ajute sa se inmulteasca, cred. Cert e ca fata nici nu moare, nici nu e mancata, ci ramane sa traiasca in vecii vecilor si sa isi cante dorul de casa, o dulce partitura acustica care incheie albumul la minutul 34.
Am uitat cumva sa pomenesc ca Ulver inseamna Lup? Asta ca sa clarific tributul pe care Ulver pare sa il aduca pe acest album. Garm nu zice ca s-ar fi inspirat din Scufita Rosie, nici din Moonspell, dar asemanarile sunt izbitoare. Nu inseamna neaparat ca unii s-au luat dupa ceilalti, albumul Bergtatt are elemente de folk viking acolo unde Moonspell apeleaza la traditia lusitana, sensibil mai pasionala. De asemenea, Bergtatt are excelente parti vocale de inspiratie "a capella" cu miros gregorian, iar influentele black metal esueaza acolo unde o Alma Mater, bunaoara, exceleaza. Deci la tragerea liniei, avem o varianta nordica la Wolfheart, cu probleme semnificative de editare. Pe urma, ca sa lamurim si problema cu Scufita Rosie, ar exista basme norvegiene despre barbati care se ratacesc in padure si sunt rapiti de Huldra, doar ca trupa a decis sa inverseze sexele ca sa accentueze latura bestiala a povestirii.
Baietii de la Ulver au ambitia de a-si caracteriza albumul ca "black metal romantic", o zona, ziceau ei, insuficient exploatata pe scena black metal. Sunt sigur ca acum si-ar retrage cuvintele, asa cum mi-am retras eu cuvintele privind statutul de underground a lui Korn.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
