Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Metal, Punk si subgenuri
Progresiv & Experimental
|
|
 |
Themes from William Blake's ''The Marriage of Heaven and hell'' (1998)
03 Octombrie 2003
de Aron Biro |
 |
Pentru albumul Themes... Ulver nu va primi niciodata aprecierea pe care o merita. Masele fanilor se regrupeaza mult prea incet iar conditionarile dictate de prudenta si trend nu lasa loc la luciditate: Prudence is a rich ugly old maid courted by Incapacity (William Blake).
O tragedie, ar spune unii, una cu care e cazul sa ne obisnuim, zic altii. Primele trei albume reprezinta trei abordari diferite ale aceluiasi izvor tematic si se adreseaza unor grupuri de ascultatori destul de diferite, chiar daca, intr-o oarecare masura ele se intersecteaza. Aceasta a patra realizare micsoreaza multimea de intersectie aproape de multimea vida, caci intervin atat de uratele si nesuferitele "elemente electronice". Tot electronica e si chitara de pe albumele black metal, dar, din ratiuni pe care n-am reusit inca sa le aflu, se presupune ca e mai apropiata de spiritul nordului. Asa cum Ulver ne-a obisnuit deja, se cuvenea o noua schimbare: The man who never alters his opinion is like standing water, & breeds reptiles of the mind (Blake).
Nici momentul aparitiei lui Themes... nu e prea bine ales, la un moment la care trupe ca Paradise Lost, Samael, Moonspell sau Tiamat erau luate in suturi pentru insertiile synth-electro din muzica lor. S-a dat vina pe un trend menit, probabil, sa ridice vanzarile firmei Casio si orice album banuit de a nu fi "true" a fost acuzat ca e muzica disco, ca e pop, ca imita pe Depeche Mode, ca ar fi mai bine ca trupele sa puna capat carierei si ca lumea a inceput sa-si vanda sufletul caselor de discuri. Pe nebanuite, tocmai actul de a injura elementele electronice a devenit un trend, mai degraba decat sa se contureze vreun stil muzical parsiv, avand in vedere ca albume ca Host, Butterfly FX, Themes... nu au mai nimic in comun. Ca sa puna sare pe rana, Garm se semneaza incepand de la acest album Trickster G. Prea putin conteaza insa ca Ulver a ales prost momentul lansarii, avand in vedere ca albumul in sine a fost un pas imprudent, un soi de sinucidere comerciala si un manifest incomod impotriva ideilor de traditie si perseverenta: Expect poison from the standing water (William Blake).
Timpii de reactie ai audientei au fost deplorabili. Personal nu cunosc pe nimeni care sa fi ascultat produsul de la un capat la altul desi, cum am pomenit deja, am auzit destula critica aberanta. Dupa cum se poate observa in citatele de mai sus, o buna parte a albumului poate fi considerata o justificare a noii orientari stilistice. Este mai mult decat asta, este o corelare intre vulgarele principii intuitive si instinctuale preluate din spiritualitatea nordica si elemente similare regasite in literatura culta moderna, in acest caz poemul lui Blake, Marriage of Heaven and Hell. Nu se neaga principiile clasice, li se aplica doar o perspectiva culta: The best wine is the oldest, the best water the newest (Blake):
Poemul lui Blake se preteaza excelent la aceasta abordare, fiind un imn semi-epic inchinat victoriei instinctului asupra ratiunii, unde instinctul si abordarea intuitiva au potentialul de a percepe infinitul, in timp ce rationalul incarcereaza energia vietii. Dumnezeu, manifestat in infinit, poate fi atins si anulat prin instinct, insa trebuie acceptat prin ratiune. Poemul contine un set de principii (Proverbs of Hell) prezentat intr-un cadru epic, in care personajul principal discuta cu ingeri, demoni, cu profetii Ezekiel, Isaiah si descopera ca principiile biblice au fost interpretate eronat de catre cei inarmati cu ratiune: Jesus was all virtue, and acted from impulse, not from rules (Blake).
Abordarea lui Blake este de un lirism fascinant, in ciuda inconsistentei logice a teoriei pe care se straduie sa o creioneze. Fara a intra in detaliile filosofice ce se pot isca in jurul acestui poem, trebuie sa pomenesc ca existenta e prezentata aici ca fiind determinata de alaturarea contrariilor si nu de atenuarea conflictelor: Opposition is true Friendship... Without Contraries is no progression (Blake). Pe aici pe undeva intra Ulver in scena, trupa ce s-a declarat cultivatoare a constrastelor, in estetica si in principiu, catalizatoare a energiilor constructive emanate din orice conflict, aparatori ai perceptiei intuitive impotriva sistematizarii rationale. De aceea sustin ca albumul Themes... reuseste sa fie in acelasi timp un manifest agresiv si un demers estetic.
Tehnic, Themes... contine versurile lui Blake recitate, scandate, cantate, soptite in variate forme teatrale, cu un background instrumental bazat pe chitara acustica, muzica electronica, vinyl scratching si riffuri metal. O echipa impresionanta a participat la inregistrari, inclusiv invitati ca Ihsahn, Samoth si Fenriz. Ca sa fac o comparatie aberanta, rezultatul seamana putin cu cenaclul Totusi Iubirea a lui Adrian Paunescu: indivizi canta la diverse instrumente, in timp ce altii recita versurile lui Blake. Vocea lui Garm este in forma maxima si, ceea ce impresioneaza este excelenta pronuntie a participantilor, desi nici unul nu este vorbitor nativ de engleza. Daca stau sa ma gandesc la pronuntia trupelor scandinave (care au voci inteligibile), ce se aude pe Themes... este un recital impresionant nu doar prin calitatea versurilor, ci si prin prestatia recitatorilor. Partea instrumentala realizeaza un cadru dramatic suprarealist si organizeaza continutul in 19 parti ce totalizeaza 100 de minute.
Singura problema a albumului este tocmai durata, care ar fi putut fi redusa lejer cu o jumatate de ora fara sa se piarda nimic. Poate ca Adrian Paunescu ar fi de alta parere, dar unele intermezzouri dureaza prea mult fara sa ofere nimic decat sunete de joasa frecventa. Deci da, albumul a fost lungit prea mult, asta nu il face insa superficial caci raman totusi vreo 60 de minute superbe (astfel ar fi putut fi livrat pe un singur cd in loc de doua). Realizarea lui Ulver este una exceptionala, atat ca initiativa cat si ca rezultat, si nu exagerez cand spun ca e mult mai mult decat un CD cu muzica, e cel mai bun lucru care poate fi contemplat intr-un material audio, o reala provocare a "portilor perceptiei".
P.S. Coperta, ca de obicei, proasta!
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
