 |
The Piper at the Gates of Dawn (1967)
25 Octombrie 2003
de Ioan Cora |
Implacabila trecere a timpului m-a facut de multe ori sa ma gandesc la jocurile copilariei, la cartile citite atunci, la modul in care cautam sa gasesc semnificatii cuvintelor neintelese. Chiar si acum imi vine sa zambesc la felul in care intelegeam expresia 'X ii face curte lui Y'. Eram ferm convins ca va veni si vremea mea cand voi sapa prin curtile femeilor. Intr-un fel sau altul... n-am fost prea departe de adevar. Zilele trecute am rasfoit "La Medeleni" de Ionel Teodoreanu... si am 'rasfoit' colectia de viniluri. Am descoperit cu surprindere ca ascultam Floyd inca de pe la sase ani. Nu era vorba de albumul de fata, dar nu asta vroiam sa spun....
Sunt aproape sigur ca acest gen de nostalgie l-a incercat si pe Syd Barrett in momentul cand a compus piesele de pe acest album. Chiar si numele - The piper at the gates of down - este luat dintr-o carte a copilariei sale The wind in the willows. Numele pieselor - Lucifer Sam, Matilda Mother, The gnome, Scarecrow, Bike - sunt cuvinte tipice ale copilariei. Ok.... stiu ca nu prea sunt adiacente cu genul de copilarie 'practicat' de mine sau de tine... dar tot atat de adevarat e si faptul ca nu ai cum sa intelegi o opera de arta (asa vad eu acest album) daca nu te familiarizezi cu universul artistului. Ca o paranteza, mi-am adus aminte de un fel de cosmar ce l-am avut cu cateva luni in urma. Se intampla ca dadeam examen la limba romana si trebuia sa scriu despre O ora din august. Nu mai tineam minte nimic... Imi sufocam mintile si nu-mi aminteam nimic. Si asa m-am chinuit pana m-am trezit. Primul cuvant pe care l-am spus a fost: Sperietoare de ciori - Scarecrow. Genul acesta de asocieri libere ne lasa sa ne inchipuim orice despre modul in care a fost conceputa o manifestare artistica. Cu cat este mai mare numarul de asocieri libere (speculative) cu atat mai mult putem spune ca obiectul discutiei se apropie de statutul de opera de arta. Recunosc ca exista si situatia inversa... dar asta nu ma opreste sa nu-mi sustin punctul de vedere. Unele ganduri nu pot aparea din neant. Ele trebuie stimulate de un ceva. In cazul nostru acest ceva este The piper at the gates of dawn. Tot la capitolul copilariei as mai remarca si piesa Pow r. Toc w. Recomand o ascultare atenta a acestei piese. Intotdeauna mi-am imaginat ca ar fi vorba de sonorul unor desene animate psihedelice. Un psihedelism ...as fi vrut sa spun infantil dar cuvantul are rezonante negativiste... nici inocent nu merge... Ma mai gandesc. Am fost fascinat de tot felul de psihedelisme muzicale. Dar de fiecare data cand m-am reintors la acest album a trebuit sa recunosc: Da bai! Floyd sunt cei mai buni ! Acum imi dau seama ca ar fi trebuit sa incep asa : The piper... este primul album de rock psihedelic aparut vreodata. Si sunt aproape sigur ca nu ma insel. Piese ca Astronomy Domine si Interstellar overdrive nu numai ca au inventat un gen, dar au creat si un standard ce ar fi greu de egalat chiar si azi. Asa s-a nascut si legenda Barrett. O legenda care, din pacate, a inflorit doar in constiintele ascultatorilor. Recomand si ascultarea variantei de 17 minute a piesei Interstellar overdrive ce a aparut pe albumul Archives 66-67. Varianta mai lunga m-a facut sa inteleg ca nu e vorba de o simpla incursiune stelaro-galactica (a la Tangerine Dream) ci mai mult de o explorare neuronalo-onirica. Instrumentistii - Syd Barrett/chitara,voce, Roger Waters/chitara,voce, Rick Wright/clape, Nick Mason/tobe - nici macar nu te lasa sa intelegi daca si-au depasit propriile limite. Asta mi s-a parut extraordinar la Interstellar.... Este genul de compozitie ce te lasa cu impresia ca tu esti interpretul ei. Sau tocmai asta e definitia psihedelismului?
25 Octombrie 2003
Ioan Cora
P.S. Zvonurile spun ca este posibil sa auzi cuvinte si chiar conversatii "in spatele" muzicii de pe acest album cu ajutorul halucinogenelor. :-S
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
