Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
Rock romanesc
|
|
 |
Stateam deunazi cu Ioan la un pahar de Pepsi Blue (acum sesizez ce andrieseana e marca asta de bautura) si am ajuns amandoi la concluzia ca Vreme rea este unul din cele mai bune albume ale lui Andries. Afirmatia nu poate fi disociata de faptul ca Vreme rea nu seamana cu celelalte productii discografice. Adica, daca Andries ar fi cantat genul asta de muzica pe alte 10 - 20 de albume, poate as fi spus ca cealalta ipostaza a sa este mai interesanta. Insa, in conditiile in care avem de-a face cu un album special al unuia din cei mai prolifici artisti romani (si aici iau in calcul si aspectul calitativ), cred ca materialul merita atentie.
Consider ca Vreme rea reprezinta unul din punctele de maxim din discografia sa, cata vreme protagonistul reuseste sa treaca dincolo de bariera cotidiana si ironica, umoristica, alteori acida, cu care ne-a obisnuit. Am cunoscut ascultatori de Andries din variate zone muzicale si in general toti apreciaza calitatea proaspata, reconfortanta a sunetului sau. Poti asculta un album sau cinci, muzica ramane la fel, placuta si accesibila si, chiar daca se repeta, face bine la durerile de cap, lucreaza impotriva stresului, iti ofera o dimineata excelenta si uneori poate fi alaturata micilor bucurii sau placeri. Aici, insa, intalnim un Andries ceva mai introspectiv. Muzica se deplaseaza din zona confortului, catre aceea a intimului.
Tema albumului – amorul. Insa nu amorul metafizic, si nici acela senzual-pasional. Suntem la capitolul Andries. Amorul vazut intr-o forma simpla, dar nu lipsita de importanta. Titlul comunica ceea ce trebuie - (muzica de) Vreme rea. Eu i-as spune muzica pentru imbratisare sau mangaiere sau muzica de calm alaturi de iubita. Instrumentele utilizate sunt acelea pe care Andries le stapaneste cel mai bine: sugestia si detaliul. Versurile isi joaca rolul principal pe care il au in piesele sale, insa artistul se retrage aici delicat in spatele lor, se ascunde parca, dandu-ne noua, ascultatorilor, accesul la “uzul” lor. Sesizez si faptul ca Andries si-a temperat S-ul sau caracteristic. Nu-mi dau seama daca a facut-o cu intentie sau lentoarea muzicii si a pronuntiei elimina automat acest aspect, dar oricum ar fi, contactul cu atmosfera apare direct si mai putin artistul intermediar. Fie ca este vorba de ochii iubitei, de dorinta ei de a gusta ciocolata, sau de invitatia de a bea o cafea pe vreme rea, de flori, de radioul care ii insoteste pe indragostiti, de capsuni, de picnicul pe malul marii sau de diverse aluzii cromatice muzica se simte foarte aproape. Parca nu a functionat niciodata mai bine duetul Andries / Maria Ioana Mintulescu, iar instrumentele de suflat (clarinet, trompeta, flaut, saxofon) ating cu tandrete fiecare piesa. Pot fi ascultate ore intregi.
Se impune o precizare. Albumul include si piesa Agresiv. Chiar nu simt nevoia ca in cuprinsul unui asemenea album, sa il aud pe Andries cum povesteste despre durerea lui de ficat. Inteleg ca nu s-a putut abtine de a aminti si dimensiunea ironica a amorului, de rutina si banalitate, insa consider ca aceasta compozitie nu isi gaseste locul aici. Va exista o Muzica de divort care trateaza problema pe larg, si, in definitiv, are un intreg catalog imbibat de asemenea momente. Cred ca era mult mai potrivit (si mai subtil) daca Andries isi insera semnatura auctoriala doar prin piesa La radio.
Cu toate acestea, se poate ramane la atmosfera din Seara, ploaie, parc, din Culori sau Cina in doi. Imi place si cum este prezentata ideea din Dimineata… poate ca unele persoane imbatranesc cu fiecare inceput de zi, insa chipul iubitei ramane tanar. Aceeasi filtrare a unui sentiment prin perspectiva andrieseana. Iar bonus track-ul editiei 2002 - Cea mai frumoasa zi - este excelent!!!
Cu subiectivismul de rigoare, recomand Vreme rea drept un album reusit. Pentru mediocra scena romaneasca e o realizare chiar de exceptie. Desigur, jazzul lui Andries nu aduce nimic nou, dar muzica mizeaza pe interpretare si pe particularitatile de limba. Sunetul este profi, masterizarea a avut loc in Germania, si nu mai putin de 16 instrumentisti si-au dat concursul pentru realizarea acestui material (violoncel, saxofon alto, sopran si tenor, Vali Sterian la “percutie neconventionala”, Mircea Tiberian la pian etc.). Poate fi albumul cu care se incepe ascultarea lui Andries. Faptul ca a avut succes denota capacitatea artistului de a se adresa intr-un limbaj larg receptabil, aceasta neinsemnand ca a facut compromisuri. Muzica si versurile vorbesc de la sine…
|
