Dintre cele noua formatii gazduite de volumul trei al seriei Formatii de muzica pop, doar Iris si Holograf urmau sa aiba o existenta indelungata apucand sa spuna ce aveau de spus. Desigur, acest lucru nu se stia la vremea respectiva, dar apare intrebarea: de ce nu credeau cu adevarat formatiile noastre in destinul lor? Din punctul de vedere mentionat, cei care au reusit in lupta lor cu dificultatile si timpul, merita din plin consideratia posteritatii.
Cristal apare pentru a treia oara consecutiv pe un LP al seriei, care cel putin in faza de inceput, si-a propus sa trateze minimalist ceea ce era considerat pop de redactorii sai. Formatiile sunt tratate precum niste module ce pot fi ordonate ori permutate in felurite chipuri, eventual chiar fara interventia "artizanilor" care alcatuiesc configuratia albumelor (si a caror leafa merge pe masura ce trece timpul). Din acest punct de vedere, copertile sunt in ton cu continutul muzical al produselor pe care le insotesc.
Albumul incepe bine cu piesa de veritabil rock-jazz a formatiei Basorelief (Bucuresti) , numita "Drum prin campie"(1). Compozitie colectiva, aceasta ofera un exemplu pozitiv desptre modul in care poate fi tratat rock-ul. Linia de bas si gandirea armonica, caracterizate prin coerenta, echivaleaza cu o gura de oxigen pentru cei care cunoscand muzica progresiva din afara, urmaresc fenomenul intern.
"Corabia cu panze"(2), interpretata de Iris (Bucuresti) este una dintre cele mai reusite piese de gen din peisajul autohton. Atribuita lui Sorin Chifiriuc, "Corabia …" a ajuns in sufletele publicului, ce a recunoscut in ea toate atributele unei piese mari. Soloul de chitara este magnific iar linia vocala originala. Chifiriuc a simtit intotdeauna rock-ul (si blues-ul), abordand cu sensibilitate si competenta o muzica pe care a inteles-o pe deplin. El stie nu doar ce se intampla in muzica rock, ci si de ce.
Columna (Bucuresti) isi face intrarea in "lumea de vinil" cu o piesa de bun gasit, "Veniti prieteni"(3), compusa de Constantin Tolea. Creatia, directa si simpla (in aceasta ordine), se doreste un moment de captare a bunavointei publicului. Cu astfel de momente se deschideau concertele in acei ani in Romania, in absenta unor intro-uri veritabile sau a unor piese ultracunoscute. Nu putine au fost trupele care si-au inceput astfel si albumele. In cazul Columnei, care a avut o existenta meteorica, "chemarea" lor apare cu atat mai trista cu cat este plasata la mijlocul fetei A (a LP-ului), cand "prietenii" venisera deja … . Oricum, pentru ei primul moment a ramas si ultimul, destin impartit cu mai multe formatii, despre care nu stiu daca este mai corect sa consideram ca au avut ghinionul de a-si inceta activitatea dupa o reusita relativa, sau mai degraba norocul de a aparea (si ramane) pe un disc.
Holograf (Bucuresti) isi face intrarea cu piesa de soft rock, "Lungul drum al zilei catre noapte"(4), compusa de Mihai Pocorschi si Stefan Radescu. Formatia se afla intr-o perioada de cautari, in aceasta idee piesa fiind atipica. Raportat la cele ce se intamplau in acele vremuri, momentul propus este ascultabil, dar mult mai mult nu se poate spune.
Compozitia "Veniti sa cantam"(5) semnata de Alexandru Albiter (pe versuri de Daniil Proca) de la Grup 74 (Brasov), este tematic vorbind, copie la indigou a piesei cu care a "venit" si Columna (sa cante) mai inainte. De buna seama, gandirea artistica a oamenilor de rock de la noi era cantonata in niste scheme rigide. Publicul trebuia sa fie anuntat muzical de ce se afla la concert, pe cine urmarea, se dadeau sfaturi de la microfon, pentru ca in cele din urma "vedetele" sa-si ia ramas bun, cu promisiunea ca vor (mai) reveni.
Daca termenul "academism" poate fi inteles in sens negativ in muzica rock, atunci numele Academica (Bucuresti) este cel mai potrivit pentru formatia a carei "Fata visatoare"(6) a fost compusa de tandemul Mircea Romcescu – George Oprea. Muzica usoara vopsita superficial in culorile rock-ului.
Betta (Lugoj) intra pe compilatie cu cea mai tare piesa a lor, "Lae Chioru"(7), compusa de Aliosa Barcsok pe versuri de Octavian Goga. In muzica noastra, cand ceva fericit sta sa se intample, intervin tot felul de factori care impiedica buna desfasurare pana la capat a "evenimentelor". Tonul piesei este potrivit (ceea ce este un lucru rar), ideea inspirata, dar simetria frazelor muzicale si reducerea lor la schema strofa refren, fara cautarea unor solutii ingenioase, fac sa se treaca pe langa o piesa deosebita, realizandu-se doar una (obisnuit) buna.
Despre Cristal (Galati), formatie prezenta pe aceast album cu "Limba noastra"(8), compusa de Puiu Cretu pe versurile lui Cicerone Theodorescu, am avut ocazia de a discuta si pe volumele precedente. Piesa actuala este in aceeasi nota de inalta clasa instrumentala. Se poate asculta o muzica elaborata, ale carei versuri nu sunt in ton cu compozitia. Colaborarea cu un autentic solist vocal de rock, eventual abordarea unor versuri mai putin pretentioase sau mai bine alese, ar fi putut face din Cristal una dintre formatiile viabile ale prog-ului nostru.
Cromatic (Bucuresti) incheie in mod fericit albumul cu piesa instrumentala a lui Marin Pechea, "Evolutie"(9). Este un progressive jazz rock caruia nu i se poate gasi nici un punct slab. Din pacate nu aceasta a fost directia cautata de muzicienii romani, care se orientau spre un altfel de public decat cel care s-ar fi bucurat de creatii complexe, intelectuale. Asa cum ne-au obisnuit, cei de la Intreprinderea Electrecord aseaza laolalta piese bune sau foarte bune si piese "de la slabe in jos". Asta poate din dorinta inconstienta de uniformizare, de "unitate prin diversitate" ori cine stie din ce alte motive. Noua nu ne mai ramane decat sa ne bucuram de inca o jumatate de disc ce ne-a fost vanduta la pretul unui LP intreg, intorcandu-ne mereu (si mereu) cu gandul la aceleasi Phoenix si Sfinx …
|
