|
Numele seriei s-a modificat cu ocazia aparitiei acestui al patrulea volum, prin inlocuirea particulei " pop" cu "rock", acest fapt nefiind echivalent cu vreo schimbare de fond. Numarul formatilor incluse pe LP a scazut la cinci, ceea ce nu inseamna ca printre ele nu s-ar gasi si Cristal, nume prezent pe toate celelalte trei albume anterioare. "Surprizele" nu se opresc aici; repartitia pieselor este facuta dupa principiul trupa / piesa – fata de disc, desigur, din motivul ca Sfinx, Rosu si Negru, Semnal M au cate doua piese fiecare, Cristal si Savoy cate una si aceste nume "trebuiesc" amestecate bine. Mai departe este doar o problema de "simetrie Electrecord". Componenta nu a fost trecuta pe coperta (si nici altundeva), dar tinand cont de faptul ca s-a renuntat si la textul de prezentare al albumului, se poate spune ca gradul de confuzie este mai mic decat in precedentele cazuri, cand recenziile s-au prezentat chiar sub nivelul captarii sunetului de catre profesionistii institutiei abilitate in aceasta problema.
Odata exprimate gandurile de mai sus, nu ne ramane decat sa trecem la analiza propriu zisa a albumului, care debuteaza cu piesa Sfinx - ului, "Drumul"(1), compusa de Dan Andrei Aldea pe versurile Cristinei M Ioan. Impresioneaza, ca de obicei vocea lui Aldea care gaseste intotdeauna tonul potrivit pentru cuvintele cantate. Linia vocala este gandita in relatie de complementaritate cu partitura chitarii solo, iar armonia permite un mare grad de libertate al improvizatiei sau variatiunii (muzicale).
Rosu si Negru canta despre copii si copilarie, intr-o maniera unica si foarte personala. Ascultand piesa "Miracolul Suprem"(2), nu putem spune decat: Liviu Tudan – Daniela Crasnaru (muzica si text). Mai departe vorbesc doar sunetele. Orice altceva este pleonasm.
Prima dintre cele doua piese Semnal M, "Urare"(3) este o compozitie cu tenta blues – rock a lui Iuliu Merca, poate prea simetrica prin versificatie si structura. Altfel, ceea ce se aude este decent. Savoy, trupa prezenta pentru a doua oara pe un album al colectiei pop/rock, desi incadrarea in aceasta categorie este la fel de fortata precum cea a formatiei Academica in genul enuntat, interpreteaza piesa lui Grigoras Dinicu, "Caruta Postei"(4), intr-o adaptare personala, din care se disting nuantele aproximative ale naiului, in permanent pericol de a fi acoperite de conglomeratul sonor care ar trebui sa alcatuiasca fundalul ritmico – armonic.
In momentul in care, printre formatiile vremii, se rataceste o piesa Sfinx, spre exemplu, se poate trai sentimentul reconfortant al "intoarcerii acasa". "Lumina si culoare"(5), compusa de Mihai Cernea pe versuri de Cristina M Ioan este o astfel de creatie.
"Copilul si soarele"(6), interpretata de Rosu si Negru, se deosebeste de prima propunere a trupei prin faptul ca de data aceasta Liviu Tudan a compus lucrarea pe versuri de Corina Braneanu. Tudan a absolvit Conservatorul, acest fapt facand ca muzica sa sa aiba tenta, daca nu clasica (in sens traditionalist spus), cel putin institutionala.
In drumul lor logic catre un album de formatie, cei de la Cristal vin cu piesa "Obarsii"(7), compusa de (mereu acelasi) Puiu Cretu pe versurile Ninei Cassian. O alta piesa, aceleasi idei muzicale ca in albumele precedente. In rest, virtuozitate si "feeling" intr-o atmosfera de jazz-rock.
Albumul se incheie cu o excelenta piesa hard a formatiei Semnal M: "Hora"(8), compusa de Iuliu Merca pe versurile lui Puiu Cristea. Semnal M este o trupa cu un stil personal, care pune pret pe coerenta frazei muzicale si are un bun simt al proportiilor. Concluzia generala ce se poate desprinde in cazul compilatiei de fata, este ca influentele morfologice exercitate dinspre vest au fost trecute prin filtru individual, aceasta insemnand ca in ciuda periferiei in care se gaseste rock-ul nostru, exista drumuri viabile de urmat, cu conditia necesara si nesuficienta de a se asuma limitele artistice si a se incerca ceva de pe aceasta pozitie. Dar pana la ganduri atat de abstracte, sa remarcam aparitia inca unui LP, mai valoros ca ansamblu decat cele precedente.
|