A Saucerful of Secrets (1968) 01 Noiembrie 2003 de Ioan Cora

Mi-am promis ca data viitoare cand ma voi intalni cu Dan o sa-l intreb daca a mai ascultat Floyd in ultimii zece ani. Conversatia de atunci m-a urmarit multa vreme. Cum naiba sa te simti ingropat de muzica asta? Ce se poate intampla cu tine ca sa ajungi sa spui asa ceva? "A saucerful of secrets" mi-a oferit raspunsul la intrebare. L-am ascultat de sute de ori... Stateam in pat intr-o stare semiletargica, gandindu-ma la vrute si nevrute.., incapabil sa depasesc stadiul larvar in care ma complaceam. Ar fi fost simplu daca reuseam sa adorm. Dar de fiecare data cand simteam ca se intampla acest lucru, un instrument, un sunet, o piesa ma trezeau cat sa raman undeva intre realitate si imaginatie. Unii ar spune ca se aflau undeva intre agonie si extaz....Aici nu sunt de acord. Nu cred ca o larva poate experimenta acest gen de sentimente. As fi fost de acord cu aceasta analogie daca ar fi existat un moment de explozie, de descatusare de energii in vreuna din piese. Farmecul sta tocmai in aceasta echilibristica. As asemana A saucerful o secrets cu mitul lui Sisif. Un Sisif ce nu ajunge decat pana la jumatatea drumului. Tocmai asta e farmecul!

Este ultimul album pe care apare Syd Barrett. Drogurile si schizofrenia au avut castig de cauza si au schimbat complet viata artistului. Dar acelasi lucru il putem spune si despre restul trupei. Ideile lui Barrett le vom regasi pana aproape de Dark side of the moon. Este inlocuit de David Gilmour. Cel despre care se va vorbi mai tarziu ca a distrus ideea de Pink Floyd. Dar asta e alta poveste.

Coloana vertebrala a albumului este sustinuta chiar de piesele centrale (sau centrate :-): Set the controls for the heart of the sun, Corporal Clegg si A saucerful of secrets. Doua piese pur psihedelice ce inconjoara un mini hit marca Waters. Un minihit ce are tocmai rolul de a te tine treaz; de a te scoate cateva momente din lumea viselor si in final de a te chinui. Pare cel putin ciudat la prima vedere de a incadra o piesa "antirazboinica" cu o muzica hai sa-i spun onirica. M-am intrebat de ce nu au folosit beatlesista Let there be more light sau See saw. Nu e nevoie sa dau si raspunsul.

O mentiune speciala pentru ultima piesa Jugband Blues - compozitie Syd Barrett:

Te-ai ingropat pe Pink Floyd?

01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop