Interesat de alte sectiuni?
Interviurile Muzici si Faze
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
Rock romanesc
|
|
Unplugged (1994)
03 Martie 2004
de George Cirstea (giorgio @k.ro) |
|
Pe omusorii de pe scena ii cheama asa: Crina, Denis, Adrian, Artan, Catalin Tobosar, Marian si tovarasul Iliescu. Formatia Unplugged care trebuia sa cante inaintea noastra n-a venit. Canta formatia Timpuri Noi.
In acest mod, teribil de personal, a deschis Adrian Plesca concertul Timpuri Noi - Unplugged de la Teatrul Ion Creanga din mai 1994, primul spectacol de rock "all acustic" din Romania. Calea deschisa astfel avea sa fie batuta de multe alte trupe, notabile ar fi mai intai compilatia "Unplugged Romania" in 1995 (Cargo, Voltaj, Acvila, Adi Manolovici Group, Antract ) apoi Semnal M, tot in 1995 si nu in cele din urma Holograf cu "69% Unplugged" din 1996. Mai tarziu, in 2000, Timpuri Noi aveau sa repete exercitiul, de data asta impreuna cu Vita de vie (Lucky Nights Live Tour).
"Vinovata" pentru inceputurile acestei adevarate revolutii acustice printre muzicieni e MTV Unplugged. Emisiunea a fost lansata la inceputul anilor '90 si avea sa devina locul de desfasurare al multor nume grele ale rock-ului mondial. De referinta pentru mine au ramas concertele Pearl Jam, REM, Nirvana, Eric Clapton sau Neil Young.
In Romania impactul acestui gen de spectacole a fost urias. Sunetul simplu, tonul direct si selectia atenta a pieselor prezentate, au permis formatiei Timpuri Noi sa-si consolideze statutul de trupa rock ce-si respecta fanii, dar si sa atraga multi alti ascultatori de rock de partea lor. Pe toti cei speriati poate de sonoritatile (mai) dure ale primului lor album. Astfel se explica faptul ca topul cititorilor revistei Heavy Metal Magazine din 1994 situeaza Timpuri Noi pe prima pozitie la categoria Cel mai bun grup, respectiv Unplugged pe prima pozitie la categoria Cel mai bun album rock. Si asta desi materialul nu era decat intr-o foarte mica masura nou. Inedit insa, in mod sigur.
Majoritatea pieselor provin de pe albumul anterior (TN-1992) cu doua exceptii : "Fumatul" (in topurile vremii se mai numea "Sfatul Doctorului" - o piesa ce avea sa fie inclusa pe urmatorul album de studio "De regiune superior") si "Mistretul", o piesa mai veche a cuplului R.Moldovan/A.Plesca. Noutatile apar insa in componenta trupei, sunt doua, sunt fete si se numesc Denis Iliescu (vioara, voce) si Crina Godescu (voce). Ele se alatura deja cunoscutiilor Dan Iliescu (chitara, voce), Adrian Plesca (vocal), Adrian Bortun (bas), Marian Moldoveanu (chitara), Catalin Neagu (tobe). Desculti si cocotati pe niste scaune inalte de bar, TN au deschis concertul cu "Vecina", prilej pentru ascultatori/privitori de a face cunostinta cu ineditul background feminin ce-i va sustine pe baieti pe tot parcursul concertului. Ideea de voci feminine "din spate" va fi unul dintre ingredientele succesului urmatorului material discografic - De regiune superior. "Tanta" si "Emigrant USA" aduc ca noutate vioara (Denis Iliescu), instrument ce substituie inspirat saxofonul, respectiv muzicuta din variantele de studio ale pieselor. Piesa "Emigrant USA" capata datorita pasajelor de vioara, un aer de country, antrenant si foarte gustat de audienta.
"Mistretul" nu a fost aleasa intamplator pentru acest concert. Fiind o piesa ritmata, creaza premisele unui prim dialog cu publicul. Urmeaza, in aceeasi nota de comunicare cu sala, "Namol". O surpriza pentru mine, trebuie sa recunosc. N-as fi vazut niciodata "Namol" inclus pe un unplugged. Insa, desi varianta acustica "fura" mult din forta piesei, rezultatul nu e de aruncat.
"Fumatul" se prezinta ca o piesa usor avantgardista, gen Primus, cu funk la greu, o realizare 100% Iliescu. Sonoritatile sunt mai ciudate dar sa nu uitam ca este totusi piesa cea mai noua de pe album.
"Victoria" si "Luca" nu puteau sa lipseasca, fiind doua piese de rezistenta la fiecare concert Timpuri Noi. Incercand insa sa vorbesc despre ele in contextul acestui spectacol unplugged m-am pomenit intr-o postura similara cu aceea de a povesti poanta la un banc. N-am sa precizez decat ca limbajul muzicienilor devine foarte direct, iar textul teribil de savuros incendiaza pur si simplu atmosfera.
Finalul concertului gaseste trupa si sala scandand la unison doua silabe, in fapt un mod simplu de a-si multumi unii altora. Simbioza artist-public? Categoric. Iar in seara concertului ea a functionat Per-fect.
Imi amintesc cu nostalgie ca in acea perioada eu si prietenii mei ne pricopsisem cu o groaza de ticuri verbale, "autorii morali" ai acestor deprinderi putand fi descoperiti cu usurinta in randurile de mai sus. Expresiile "bai tata, bai", "microfonul de la San Remo", "ia si voi, ba","taci, taci", "omusori" aveau intelesuri numai de noi stiute. Noi cei care ascultam, fredonam si dansam Timpuri Noi - Unplugged.
|