Primul lucru pe care-l pot spune despre acest album: More este coloana sonora a unui film frantuzesc despre acid si heroina. Si cam atat... Acum ceva vreme am vorbit despre un alt soundtrack al unei trupe germane - Can. In respectivul caz, de fiecare data cand il ascult, ma tot intreb: Oare cum sunt filmele respective? In cazul More-ului n-am avut niciodata aceasta curiozitate. Nebunia de la Can iti trezeste tot felul de curiozitati; de la subiectul filmelor(cum am spus mai devreme) pana la dorinta de contact vizual cu membrii trupei. In schimb, stilul cuminte abordat de Floyd pe acest album nu ma duce cu gandul decat ca More-ul are o oarecare semnificatie istorica in cariera trupei. Pentru cineva care tocmai a ascultat Piper-ul si Secrets-ul, More-ul poate fi un 'turn-off' de proportii. Daca in schimb te-ai apropiat de Floyd din zona Dark side sau Wall impactul nu va fi atat de mare.
Cumintenia de care am pomenit mai sus poate fi interpretata cu totul altfel. Pana la urma rolul unei coloane sonore este sa mentina textura compozitionala a filmului si nu invers(ca in cazul clipurilor). Poate din aceasta cauza se spune despre Floyd ca ar fi maestrii soundtrack-ului. Privit ca album de sine statator, More-ul se remarca printr-o inconsistenta excesiva si printr-o afirmare la nivel compozitional a lui Waters. Nu ar trebui sa ne mire descoperirea unor teme ce vor fi dezvoltate mai tarziu pe Atom heart mother, Dark side...si chiar Wall. Si aici exemplul elocvent este "Green is the colour". Dark side of the moon in miniatura. Piesa mea favorita este "Cymbaline". O piesa ce m-a fermecat chiar de la prima ascultare. Si de fiecare data ii descopar noi si noi calitati. Variantele din concert sunt cu atat mai interesante cu cat parca simti mai mult sufletul artistilor. As numi-o folk psihedelic. In rest... Nici una din piese nu mi-a facut pielea gaina. Simpla mentionare a lor nu cred ca ar ajuta prea mult. Mi-am adus aminte de prietenul meu Micutu care spunea ca More-ul ii place cel mai putin. Niciodata nu l-am auzit sa spuna ca e un album slab sau prost. Doar ii placea cel mai putin......Doar era un Pink Floyd fanatic.
Coperta discului ma duce cu gandul la Efectul Don Quihote (cartea lui V.I. Stoichita). Coperta 2 ne arata personajul din stanga prins de moara de vant (poate fi si instalatie eoliana de drenaj,etc..). Cea frontala are acelasi personaj in aproximativ aceeasi pozitie dar la o distanta apreciabila de paletele morii. Pare a ne spune ca granita dintre realitate si imaginatie (niciodata depasita de Don Quihote) poate fi trecuta doar cu ajutorul personajului de langa moara. O privire mai atenta m-a dus cu gandul la moarte. Din pacate, o idee parca mult prea nastrusnica in comparatie cu ceea ce putem auzi pe album....
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
