Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Metal, Punk si subgenuri
Progresiv & Experimental
|
|
Cu Faust tapes cei sapte demolatori teutoni si-au descatusat nemilos libidoul experimental, eliberand o bestie de 43 de minute de cut&paste psihedelic, servit intr-o singura bucata. Un soi de Lumpy gravy filtrat prin kraut-rock. Ma gandeam la un adapost antiatomic in care Faust i-au inchis pe Velvet Underground, The Residents si pe Soft Machine - le-au dat ca tema un jam-session, l-au adus pe Captain Beefheart intr-o camasa de forta ca sa-i dirijeze, iar pe un prafuit aparat de radio incearca sa-l prinda pe Syd Barrett. Benzi imense de magnetofon produc o fantezie a lui Klaus Schulze peste care se inregistreaza. Tone de banda, cilindrii masivi care se rotesc incet macinand sunetele. Un saxofonist care sta intr-un colt umbrit mai produce cate un geamat pe care se scurg fantomele Amon Duul I alungate de scurte explozii de vodevil. Ciudata lume...
Istoriceste vorbind, si de-a dreptul bizar, Faust tapes ramane cel mai vandut album Faust, de fapt unul din cele mai cunoscute albume de kraut si, dintre cele mai influente (lista celor care il citeaza incepe cu Jim Kerr/Simple Minds - si ei autori ai unor experimente pe la debutul carierei, si ajunge pana la Garm/Ulver). Recunoasterea si circulatia sa se datoreaza insa mai mult conjuncturii = reputatiei underground pe care trupele germane o aveau in 1973, spectacolelor performance-multimedia de succes pe care trupa le elabora si, nu in ultimul rand, comercializarii initiale a acestui material pentru pret de single, ce a generat vanzari rapide, pana sa se prinda lumea pe ce pune mana (vorba cuiva de pe net "every Tom and Dick had the German avantgarde in his livingroom"). Acum, la 30 de ani, Faust tapes este genul de realizare pe care o asculta tot atatia oameni cati apreciaza si coperta (reproducerea lucrarii Crest a artistei Brigit Riley). Aceia cu suficienta rabdare sa contemple o radiografie a undelor prin hubloul bunkerului. Dinauntru sau de afara.
Poate mai mult ca la alte trupe germane, Faust sunt preocupati de sunet in sine si de valentele sale expresive dincolo de diverse norme si conventii structurale. Spre deosebire de Faust I, chiar si pasajele de folk sau de jazz incluse aici trebuie tratate ca insertii in intregul lor, si nu ca desfasurari ale unor idei muzicale. "Benzile" reprezinta in fapt o explorare continua, de unde si atractivitatea, dar si turn-off-ul lor. Trupa gaseste rezolvari partiale ale acestor succesiuni, dar la nivel de album, actul compozitional fiind redus la colaj, auditia devine frustranta. Ceea ce nu inseamna neaparat un atribut negativ, artistic vorbind, insa pune serioase probleme de receptare. Aici apare, cred eu, mult mai evidenta diferenta de ideologie (si de clasa, de ce sa n-o spunem) intre rockul progresiv britanic si cel german. Cu un an mai devreme Jethro Tull realizau opusul Thick as a brick, cu o mega-piesa, ce poate servi comparatiei. Sau dimpotriva. Interesanta ramane insa capacitatea trupei de a naviga intre grupuri de teme si colaje, evitand senzatia de discontinuitate, singurul termen de comparatie ramanand, cred eu, Lumpy gravy (1967) al lui Zappa. Materialul ofera unele triggere, urmand ca ascultatorul sa se racordeze sau sa se indeparteze in functie de resursele propriei imaginatii. Momentul de care ma simt legat se afla intre min 19:00 - 32:00. Exista acolo o textura atat de bizara, da senzatia unei agitatii, unei nelinisti mocnite, e genul de chintesenta psihedelica ce starneste, cheama subconstientul. Momentul a la Floyd de la 29:00 continua cu o decontractare, numai pentru a erupe catre 31:00. Periplul devine uneori bezmetic (in genul The residents), relaxant (momente pop-folk), aberant ("...yes I see, you are the one to be me..."), alteori marcheaza caderi, iar postludiul albumului incheie cu o aparenta concluzie. Un moment melancolic modernist, de lirica franco-germana, pe ideea singuratatii, plin de aluzii sexuale si asocieri libere (chiar scatofile), intitulat Chere chambre, sau in traducere libera "dulce bunker al mintii"!
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
