Albumul Formatii Rock 6 reuneste trupele Compact (Cluj Napoca) si Grup 2005 (Drobeta Turnu-Severin). Dupa cele mai ciudate si nefericite experimente Electrecord, s-a ajuns la doar doua nume pe un LP, altfel spus la formula “fata si formatia”. Daca ar fi vorba despre optiunea celor in cauza sa scoata un album impreuna, n-ar fi nici o problema. In cazul nostru avem de-a face cu probleme de monopol asupra mijloacelor de productie, de incompetenta si de denigrare a spiritului rock-ului. Rationamentul este valabil in cazul tuturor aparitiilor din serie, unde formatiile proaste au fost avantajate iar cele (mai) valoroase persecutate. Totul pentru trivializarea si discreditarea genului prin alaturari uneori jignitoare si prin propunerea unor false modele.
Cazul de fata este unul, sa-i spunem fericit. Compact si Grup 2005 au atat stiluri cat si ambitii diferite, dar in cazul amandurora se poate asculta (ceva) muzica rock. Introducerea fiind facuta, in aceeasi nota de detasata damnare a celor vinovati ca au sabotat cum au putut si ei rock-ul romanesc, sa trecem la prezentarea generala a materialelor gazduite de aceasta a sasea productie a seriei dedicate muzicii mai putin usoare de la noi.
Compact porneste la drum cu un “Protest”(1), semnat de Constantin Camarasan (muzica si text), caruia ii apartin toate cele patru piese ale formatiei. Este un protest fata de razboi, de Hiroshima, de inarmare, dar s-ar fi putut protesta la fel de bine si la modul defectuos de preluarea a sunetului. Inginerul insarcinat cu faptul de a-si face meseria a pierdut in unele “portiuni” definitiv si irevocabil chitara. Dealtfel acesta va incerca pe tot cuprinsul albumului sa invete cate ceva din tainele pupitrului tehnic, ce are intr-adevar, multe “butoane”.
Armonia din “Inima rece”(2) aminteste mai mult decat la nivel de aluzie de “Another Brick In The Wall” a Pink Floyd –ului. Aceasta ar fi piesa “lucrata” dintre cele prezente cu aceasta ocazie pe un album. Tot ce e “lucratura” a mai putut fi audiat ca atare atat in tara cat si in afara sa.
Daca Eric Clapton ar fi compus piesa “Spatiu”(3), cu siguranta ar fi intitulat-o “Wonderful Tonight”. Cei de la Compact valorifica insa intr-un mod mai rarefiat tema. Fiecare sunet poate fi auzit clar si intre ele mai ramane chiar loc atunci cand nu se executa “legato”-ul.
“Omul legenda”(4) este piesa ideala pentru refrenul “Tot mai departe, tot mai departe, tot mai departe, tot mai depa-ar-te!”, incadrat majestuos de un solo de chitara si de niste vocalize finale. Aceasta este istoria unei lucrari muzicale ce incepe cu un ritm drept batut pe premier (=denumirea unei tobe din setul bateriei). Cei ce si-au dat concursul la realizarea pieselor prezentate mai sus sunt: Paul Csucsi – chitara, voce; Constantin Camarasan – chitara; Teofil Peter – bas; Aurel Vasilescu – baterie.
Fata a doua a LP-ului apartine Grup-ului 2005 din Drobeta Turnu-Severin, care isi incepe aventura discografica cu piesa “Chem o zi”(5). Ca si la formatia anterior discutata, toate compozitiile apartin unui singur creator, in cazul acesta lui Doru Tufis, versurile fiind ale Roxanei Popescu. Piesa are o ritmica interesanta, partitura chitarii fiind de asemenea de mare complexitate. Momentul muzical promite si in acelasi timp ridica intrebari in ceea ce priveste clasificarea stilului abordat.
Tema din “Amintiri”(6), impecabil sustinuta de orga, face din aceasta piesa instrumentala un moment deosebit al albumului. Se exagereaza insa cu efectele “spatiale”. In rest, compozitia se plaseaza undeva la limita dintre progres si jazz-rock.
“Ganduri”(7) dezvolta o stare de spirit consonanta cu solo-ul de chitara, gandit si interpretat in maniera de inalta clasa. Contrastul dintre pasajul introductiv, in care gradatia este realizata printr-o “monotonie controlata” si fantezia din partitura chitarii, face farmecul unei piese a carei linie vocala, particulara, impune o distanta (rezerva) fata de publicul consacrat de rock.
“Lucia”(8) este o balada rock bazata pe vocea lui Tufis si pe niste versuri minimaliste consonante cu ideea comunicarii artistice.
“Seara”(9), precum intreaga “fata” demonstreaza linia intelectuala in care a fost conceputa, ca si intreg. Discursul muzical este coerent in conditiile mai multor schimbari care sunt cu lejeritate realizate. Totusi se poate simti ca avem de-a face cu o echipa profesionista (ce poate canta practic orice la nivelul pe care il are), dar care nu ar putea fi inclusa intr-o serie de tipul Art Rock (pentru Formatii Rock nr … este totul in regula). Sa amintim ca Grup 2005 este alcatuit din Doru Tufis – chitara, voce; Victor Turkl – clape; Gheorghe Alniti – bas; Vasile Liscovici – baterie;
Albumul are un scurt text de prezentare care contine dupa cum ne-am obisnuit, cateva nereguli, dar care ne ofera totusi componentele trupelor reunite, fapt de recunoastere a realitatii ca muzica “nu s-a facut singura”…
|
