 |
Music fFor Airports (1978)
18 Aprilie 2004
de Ioan Cora |
Se intampla de multe ori sa fii pus in situatia de a descrie un peisaj sau eveniment care te-au impresionat in mod deosebit. Sa luam cazul peisajului. Se intampla sa fii coplesit de o anumita vedere panoramica sau de un detaliu… Simti nevoia sa imparti cu cei din jurul tau experienta traita… bucuria receptarii… si incerci sa-ti gasesti cuvintele descrierii. De cele mai multe ori te vei gasi in imposibilitatea de a putea cuprinde in cuvinte sentimentele (emotiile) traite si, din pacate, nu vei putea spune mai mult de un banal 'Ce frumos a fost !?'. De fiecare data cand ascult albumul lui Brian Eno traiesc cu sentimentul ca artistul imi comunica in termeni muzicali acel ‘Ce frumos e’ si pe deasupra imi si transmite acea bucurie pe care o poti avea privind acel lucru frumos.
Prin Music for airports, Brian Eno a semnat o borna de referinta in istoria muzicii. Tipul de muzica (ambientala) propusa de artist se incadreaza cu greu intr-un anumit gen. Chiar si atunci cand spui muzica ambientala nu te poti gandi din prima la muzica lui Eno. Si atunci? Unde il plasam pe Eno? Tinand cont de faptul ca pop art-ul este considerat un fenomen postmodernist, ma aventurez sa spun ca avem de-a face cu una din extremele acestui curent. “Muzica pentru aeroporturi”. Sa numesti astfel un album ce te duce cu gandul, poate, la un aeroport pustiu… la o calatorie tacuta prin imensele hale de transport sau din contra, la imagini cinematografice fast forward de crestere a plantelor sau la binecunoscuta trecere a norilor? Minimalismul lui Brian Eno confera o nota de sobrietate aparte. Numele pieselor: 1/1, 1/2, 2/1, 2/2, descrierea acestora (niste desene schematice ce par a fi niste planuri de evacuare) impreuna cu coperta sunt parte integranta din actul artistic.
“1/1” este poate cea mai buna piesa “de ambient” ce mi-a fost dat sa ascult pana acum. Colaborarea cu Robert Wyatt (Soft Machine) constituie si ea o garantie. El este responsabil cu cele cateva note (opt) cantate la pian pe parcusul celor peste 16 minute ale piesei. Aceleasi si aceleasi note ce par mereu si mereu altele. Aceleasi si aceleasi efecte pe sintetizator (marca Eno) ce par mereu diferite. Acelasi si acelasi sentiment de “frumos” ce este mereu acelasi…
Fara a spune altceva despre restul pieselor de pe album, asta neinsemnand ca ar fi mai slabe, tin sa subliniez ca Music for airports este un album ce se adreseaza in egala masura tuturor tipurilor de ascultatori. Doar ca pentru unii, masura va fi mai egala ca a altora…
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
