Un album Formatii Rock caracterizat printr-o noua incercare arhitecturala: de data aceasta sunt prezentate patru trupe ale caror piese au fost lasate grupate (cum parea si firesc si cum nu se intamplase in cazurile anterioare). O alta constanta este relativa omogenitate valorica si stilistica a formatiilor adunate cu aceasta ocazie. Informatiile privind componenta, instrumentele sau eventuala prezentare lipsesc in obisnuitul mod Electrecord. Sau poate este o scapare a graficianului obligat sa realizeze coperta…
Prima trupa a LP-ului, Barock, incearca un new wave deloc convingator, din care nu poate fi retinuta decat insistenta relativa a celor in cauza. “Cantec de pace”(1) este o piesa simplista in care monotonia se intalneste cu lipsa de orizont a deja citatilor protagonisti.
Despre “Castelanii”(2), a doua piesa a formatiei, ce a beneficiat de loc/spatiu pe album(ul 7), cautand ceva bun, nu se poate spune decat ca este superioara celei anterioare. Transpusa intr-un mod mai reusit pe canale, “beneficiaza” si de un numar superior de idei compozitionale (probabil de toate).
Tema si partitura chitarii din “Furtuna”(3), alaturi de aranjamentele muzicale, reprezinta punctele forte ale celor ce pot fi auzite pe parcursul a trei piese Barock in care linia vocala descalifica inca de la inceput initiativa.
Formatia Hardton are un nume cu trimitere la ceea ce pretind membrii sai ca realizeaza (in plan sonor), fapt ce se inscrie in linie dreapta cu cazul trupei anterior discutate. O deloc originala fascinatie a new wave – ului, care incepuse sa penetreze rock-ul autohton, a condus la o serie de incercari, in care se incadreaza si piesa “Destin”(4). Un titlu cu greutate pentru o piesa al carei ton se dovedeste a nu fi deloc hard.
“Drumul vietii”(5) ne prezinta insa o tema de hard prin care se exprima ideea ca viata este grea in derularea sa, asemuita la modul metaforic cu un drum.
In sfarsit, ultima piesa Hardton, “Timidul”(6), este creata intr-o atmosfera Police. Versurile detaseaza insa compozitia de ceea ce facea Sting in acei ani: “Ieri am trecut pe langa cineva, ce frumoasa era”, “Esti prea timid! Sunt prea timid”, “Ma indrept spre ea, cu privirea in jos/ Ea imi zambea, imi zambea, poate sunt prea frumos”. Si asa mai departe.
Kripton imbraca inca din prima dintre cele trei piese ale sale “Camasa pacii”(7). Este de remarcat structura complexa a piesei ce reuneste idei multiple, dar care sufera dintr-o lipsa de coeziune intre liniile instrumentale, carenta tradusa in simplism.
“Avertisment”(8) este dupa cum ii spune si titlul, un avertisment (aceasta propozitie este scrisa mai degraba cu durere decat cu ironie). “Pentru arme s-au cheltuit uriase averi” ne anunta un solist vocal disperat ajutat de o piesa plina de break-uri amenintatoare.
“Fata Morgana”(9) este o mostra de new wave romanesc. Ca si pe piesele anterioare, basul isi spune propria poveste. O poveste corecta muzical, dar care nu are multe in comun cu restul instrumentelor. Avem de-a face totusi cu momentul de varf al albumului. Kripton isi va continua ascensiunea, confirmand increderea investita odata cu selectia sa pentru al saptelea album al singurei serii romanesti de rock de pana acum.
Prefix 990 a aparut in rock-ul romanesc despre care tocmai am adus vorba, venind dintr-o zona in care avea nu peste mult timp sa se intoarca (= dispara). O piesa precum “Pamant cu flori”(10) se poate compune in cateva minute, se poate inregistra in cateva zeci si daca s-ar pastra algoritmul ar trebui sa placa la sute de oameni. (Dar algoritmul nu se pastreaza). Chitara merge bine, vocea aminteste timid de Metropol, orchestratia tradeaza statutul de profesionisti al componentilor, dar si faptul ca ei cantau (cel mai) probabil altceva decat rock (de obicei).
“Frunze-ngalbenite”(11) trimite cu gandul la trupele carora le-a fost preferata Prefix 990. In rest putin folk-rock, putin Moody Blues, instrumentisti care-si fac treaba si drept rasplata se pot asculta cu doua piese pe un album Electrecord.
In urma auditiei materialelor reunite pe acest volum sapte, se pot constata tendintele din rock-ul romanesc al anilor ’80, de aliniere prin filiera new wave la “sunetele” Occidentului “decadent”. Punk-ul, care isi intrase puternic in drepturi in centrul si vestul Europei sau peste ocean, nu putea reprezenta (inca) o sursa viabila de inspiratie. Dupa cum se va vedea in analizele urmatoare, in Romania avea sa se inregistreze mai degraba un “revival” la hard rock-ul anilor ’70, decat sa se produca o “acordare” cu avangarda europeana. Exceptiile care au salvat rock-ul autohton de la nefiinta se vor manifesta insa si cu aceasta ocazie.
|
