| Timpuri Noi |
Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
Rock romanesc
|
|
De regiune superior (1995)
14 Mai 2004
de George Cirstea (giorgio @k.ro) |
O afirmatie de genul: "crezul nostru artistic este sa nu ne abatem in nici-un fel de la interpretarea ariei sinceritatii" ar mira pe oricine cunoaste cat de cat realitatile muzicii (chiar si rock) romanesti. Venita insa din partea celor de la Timpuri Noi, ea m-a facut sa ma aplec cu si mai mare atentie asupra albumului lor din 1995 - De regiune superior.
Primul lucru pe care mi-au cazut ochii a fost coperta albumului. In contextul materialului muzical prezentat o consider o realizare sincera si destul de inspirata. As mai aminti si acel umor marca Timpuri Noi prezent si el astfel inca de la primul contact al ascultatorului cu caseta. Prima piesa imprimata a fost Fumatul/Sfatul medicului, cunoscuta de pe precedenta inregistrare unplugged. Fata de acea perioada, trupa nu sufera nici o modificare de componenta, prezenta ocazionala a celor doua voci feminine fiind extinsa, iata si pentru o inregistrare de studio.
Caseta se deschide cu Varu Maftei, o piesa antrenanta ce propune o prima inovatie vocala (albumul abunda in astfel de procedee) si anume un duet vocal contrastant (gros-ascutit) recitat un pic in contratimp cu tempoul fundalului sonor. Povestind despre un concert rock, piesa e foarte convingatoare reusind sa transpuna ascultatorul chiar in mijlocul evenimentelor. La asta concura si inserarea unor invitatii la interventii solo in texte, specifice manifestarilor live (gen "Tu da-i cu basu" sau "Maistre, pune-o cu chitara", nu mai sta in piesa urmatoare), probabil o reminescenta a activitatii concertistice foarte bogate a trupei in acea perioada.
Helga e povestea unui baiat de cartier povestita chiar de el. Ascultatorului i se confeseaza un adevarat "erou negativ" despre convertirea lui de la manele la rock, prin forta dragostei (cu adevarat telenovelistic!). Pentru prima oara pe album se face auzit si background-ul feminin.
Fumatul e o piesa la care Dan Iliescu are o contributie vocala mult mai consistenta. Foarte ritmata, piesa impresioneaza prin impletirile riff-urilor de chitare, prin modul cum acestea sunt punctate de interjectii (remarcabil simt al masurilor!) si prin dialogul vocal Iliescu-Artan de la refren, unde fiecare isi fura replica. Piesa e inedita si prin aportul saxofonistului Cristian Soleanu.
In Na na na, prestatia lui Dan Iliescu e impresionanta, insa cred ca uneori (in economia unei piese) mai binele e dusmanul binelui. Improvizatiile lui solistice isi taie partea leului fata de cele doar doua strofe (+refren) care se tot repeta pe parcurs. Impresia generala e salvata insa de background-ul feminin care suna foarte bine.
Cea de-a doua fata se deschide cu Catran - o piesa ce aminteste de "Hey Joe" al lui Jimi Hendrix, transpusa de aceasta data in miezul unei nopti dintr-un neaos cartier romanesc. Pe ritmuri de blues, chitarile fac din nou legea, punctate fiind in genul blues-shouters de catre Dan Iliescu. Piesa face totodata trecerea catre cea mai densa parte a albumului.
Crasma lui Stere devine pretext pentru o sumara radiografie a vietii postdecembriste a unui/oricarui orasel romanesc. Amintind prin constructie si virulenta de Victoria (de pe primul lor disc), Stere ramane piesa de rezistenta a acestui album. De efect mi se pare contrastul evident intre sarcasmul bine dozat al lui Artan si vioiciunea vocilor feminine pe de o parte si glasul "pe sfarsite" de la refren al lui Dan Iliescu, pe de alta.
Inca nu ti-ai revenit dupa Stere si debuteaza, foarte dur, Bordelul mov. Piesa induce o atmosfera apasatoare, grea, aproape bolnaviciosa. Firul epic alert e condimentat de replicile backgroundului feminin ("don't be aggressive to me" e foarte inspirata in context) si de efecte de chitara pana in final, cand totul devine parca o masa amorfa.
Mai putin densa, Milica e doar o piesa de final, departe de realismul conturat de precedentele trei. Apropos de asta, imi amintesc de carciumile din cartierul meu, unde la inceputul anilor '90, se foloseau, in situatii de maxima afluenta, borcane de 0.8 l (stiti voi, de-alea de castraveciori bulgaresti) pe post de halbe de bere. De fiecare data cand ascult Stere gandul imi fuge la pantecoasele borcane.
|
