Formatii de muzica pop 1 (1975) 02 Februarie 2004 de Mihai Plamadeala - muzician NOMEN EST OMEN

Reunirea a zece piese interpretate de noua formatii (?) apare drept comica (faptul poate fi interpretat insa si tragic - vezi parabola populara privind impartirea a doua paie la trei magari). Intrebarea care s-a pus si se va pune oricand, privitor la acest aspect, este daca s-au terminat formatiile inainte de "umplerea" LP-ului, dar in aceste conditii, la ce bun deschiderea seriei ? (Albumul poarta cifra unu in titlu. Se astepta oare cineva la un reviriment al rock-ului romanesc?)

Cum o suma de trupe, dintre cele cunoscute si indragite in epoca, nu sunt prezente pe "colectie" s-ar putea deduce fie ca au fost "pastrate" pentru eventualele capitole ulterioare, fie ca nu aveau piese imprimate atunci cand s-a pus problema (alcatuirii) configuratiei. Indiferent care-i adevarul, un lucru este cert, si anume ca evenimentul discografic are un caracter intamplator, editorii sai putand fi suspectati daca nu de diletantism, cel putin de amatorism.

Debutul este mai mult decat promitator: Phoenix (Timisoara)  cu piesa "Omule, cine esti tu?" (1) care apartine, dupa cum aflam din textul de prezentare, soundtrack-ului unui film: Agentul straniu si este compusa de Edmond Deda – Sasa Georgescu. Ideea pasajului muzical sustinut de moog, independenta organic de restul piesei, avea sa fie folosita mai tarziu in elaborarea piesei "Zoomahia" de pe Cantofabule. Fara a fi vorba de unul dintre marile momente ale muzicii Phoenix, nivelul artistic este decent. In perioada aparitiei albumului, componenta era urmatoarea: Mircea Baniciu – voce; Nicolae Covaci – chitara; Iosif Kappl – bas; Gunter Reininger; Costin Petrescu – baterie;Valeriu Sepi – percutie.  

Formatia Mondial (Bucuresti) propune lucrarea lui Iuliu Merca: "Patida – dam - dam"(2). Primul fapt ce poate fi remarcat este totala nepotrivire cu momentul anterior, ceea ce va fi o caracteristica a intregului album, realizat pur si simplu prin juxtapunerea unor piese gandite in idei (uneori total) diferite. Chiar daca Mondial-ul a realizat in timp si altfel de creatii muzicale iar titlul albumului contine particula "pop" (nu rock), piesa prezenta si-ar fi gasit locul mai degraba pe o compilatie de muzica usoara. Desi modelul vestic a fost respectat cu strictete, aranjamentele muzicale sunt "sarace" iar piesa suna "gol" – sindrom al majoritatii formatiilor romanesti. Muzicienii prezenti aici, Iuliu Merca – chitara, voce; Filip Merca – bas; Nicolae Enache – orga; Puiu Hateganu – baterie vor putea fi urmariti in cadrul unor alte trupe unde s-au exprimat intr-un mod mai fericit..

Magic (Medias) nu demonstreaza prin piesa "Pasi pierduti"(3), compusa de Ovidiu Surtea, nimic in afara de virtuozitatea instrumentala combinata cu buna intelegere a limbajului rock. Solo-ul de chitara si sunetul general amintind de creatii importante ale muzicii britanice, in contrast cu linia vocala – mult mai slaba decat "negativul", pot recomanda "compozitia" cel mult drept o lucrare obisnuita din peisajul de loc original al muzicii pop romanesti. Single-ul care va preceda disparitia Magic(a) poate fi considerat o extensie a "Pasilor  pierduti" pe acest album. Sa-i amintim pe protagonistii: Paul Wolff; Ovidiu Surtea; Pavel Ciocarlan; Paul Moldovan, despre care lipsesc (de pe coperta) informatiile privind instrumentele la care evolueaza. Probabil ca lista nu a ajuns la timp ori s-a pierdut … .

Faptul ca Progresiv TM (Timisoara) are doua piese incluse in LP, dincolo de ciudatenia deja discutata, este pozitiv; "Crede-ma"(4): Kovacs Zoltan – Aurelia Olarescu si "Acest Pamant"(6): Ladislau Herdina – Stefan Kovacs fiind peste media valorica a compilatiei. Se poate vorbi despre un stil coerent, demonstrat odata cu aparitia LP-urilor "de formatie". Alaturi de Phoenix, la propriu si la figurat, Progresiv TM aduce elemente de "progressive" in muzica romaneasca in general si in cazul de fata pe albumul discutat, care devine astfel si mai eterogen. Comparativ cu intamplarile rock din tara, totul este in regula, insa daca ne amintim ca exista un "afara" care incepe cu Ungaria, Polonia, Cehia, fosta Iugoslavie … . Formatia era alcatuita in acel moment din Harry Coradini – voce; Ladislau Herdina – chitara; Kovacs Zoltan – bas; Helmuth Moszbrucher – baterie. Invitati: Mihai Farcas – pian; Gheorghe Torz - flaut

Stereo (Sibiu) abordeaza problema Formatii de muzica pop (1) prin creatia lui Adrian Ordean, "Copii ai vietii(5). Daca la un moment dat piesa seamana surprinzator de mult cu Credence Clearwater Revival cu Crosby, Stills & Nash ori cu alte surse mai greu identificabile (dar imposibil de ascuns), nimeni nu trebuie sa se mire pentru ca muzicienii nostri erau la curent cu tot ce se intampla in lume si de multe ori aveau cultura in ramura extrem de solida (si gusturi rafinate). Rationamentul poate fi extins fara nici o grija la toate trupele prezente pe album, cu mentiunea ca in unele cazuri avem de-a face cu adevarate opere de compilare, echivalente cu insasi compozitia (in sens postmodernist vorbind), alteori cu simple acte de mimetism. Formatia Stereo nu a avut un destin favorabil, dar marele lucru se intamplase: Adrian Ordean – chitara si-a facut intrarea in muzica romaneasca, avand sa ajunga ulterior la Rosu si Negru si in cele din urma "music maker" al cvartetului feminin ASIA (a nu se confunda cu celebra trupa!) dupa ce a incercat sa munceasca altceva in "Schimbul Trei".  Varianta Stereo a fost "completata" de Adrian Orlea - voce;: Kurt Vass – bas; Ioan Oprita – baterie.  

Experimental Q (Cluj Napoca) alcatuita din Eugen Tunaru – clape; Valentin Farcas – chitara, voce; Nicolae Bucaciuc – bas; Nicolae Delioran – baterie; Gheorghe Marcovici – flaut a fost inclusa pe album cu  piesa lui Valentin Farcas, "Flori"(7), nereprezentativa pentru formatie, al carei sunet "progressive" atrasese atentia cunoscatorilor si iubitorilor de muzica din vreme. In arhivele "Radio" existau la un moment dat imprimari mult mai fericite, cu tenta jazz – rock. "Flori"-le suna insa didactic, pe alocuri academic – scolaresc, ca si cum ar fi fost "compuse" si "imprimate" ad-hoc de catre niste muzicieni evident talentati, aflati sub presiunea timpului (sau a altor stresuri). Lasand la o parte compozitia data, formatia poate trimite cu gandul spre Weather Report.

Neobisnuiti cu studiourile, in care ajungeau rar, fiind intotdeauna presati de putinul timp acordat, muzicienii  romani ai  anilor ’70 evoluau sub cota lor obisnuita. Atitudinea artistic interpretativa data de emotia sau constientizarea sansei oferite precum si cenzura politica erau factori inhibatori greu de depasit. Acest fapt a creat in muzica noastra un orizont de asteptare scazut marind decalajul intre "arta oficiala" sustinuta de mass media si zona "underground", reprezentata in manifestari "live". Concertele, in masura in care nu au fost inregistrate, "supravietuiesc" doar in amintirea celor care au luat cunostinta de ele, cele intamplate obiectiv fiind percepute in diferite moduri spre a fi supuse ulterior transformarilor cu care opereaza memoria. Odata cu trecerea timpului, imaginile salvate corespund tot mai putin cu realitatea, un final posibil fiind uitarea.

Rosu si Negru (Bucuresti) este una dintre formatiile cu evolutii mult mai bune in concert decat in studio. In aceasta idee, "Imnul copiilor"(8): Nancy Brandes – Eugen Rotaru nu spune mare lucru despre o formatie Rosu si Negru in cea mai fericita varianta a componentei sale: Nancy Brandes – orga, voce; Sorin Tudoran – chitara; Liviu Tudan – bas, voce; Ovidiu Lipan - baterie

In galeria formatiilor pop romanesti se pare ca era inclusa (de catre cei abilitati) si Savoy (Bucuresti) prezenta pe album cu compozitia lui Marian Nistor, "Pe o raza de lumina"(9). Alaturi de acesta, care executa chitara, vocea, naiul pot fi intalniti: Paunita Ionescu – voce; Ionel Orban – orga; Ionel Samoila – bas; George Mitrea – tamburina, voce; Nicolae Rotarescu – baterie. Susnumita trupa, pe cat de mult a functionat in spectacole, la radio si televiziune (avand numeroase LP-uri), pe atat de putine urme ale trecerii lor au lasat odata cu schimbarea conditiilor socio politice in care se descurcasera de minune.

Daca ar fi sa dam credit colectiei Formatii de muzica pop, atunci Cristal (Galati), prezenta pe primele patru volume, ar fi cel putin Deep Purple-ul Romaniei. "Clipa de aur"(10) compusa de Puiu Cretu trimite catre cu totul alte zone ce apartin mai degraba jazz – rock-ului si uneori café concertului. Prin linia vocala si refren se pierde insa foarte mult, asta in conditiile in care prestatia instrumentale este remarcabila.  Dealtfel numele formatiei alcatuite din Puiu Cretu – orga; Dan Toma – chitara; Nicolae Hostiuc – bas; Aurel & Marian Schwartz – percutie; Vasile Seicaru, Monica Lazar, Gabriele Gheorghiu – voce, alaturi de cele ale multor formatii "pop - rock" a putut fi intalnit de-a lungul timpului pe cele mai diverse afise.

Pop sau rock?

28 Septembrie 2004
Ovidiu Crisan (ovidiu_crisan @cluj.astral.ro)