 |
Dupa diverse combinatii, care mai de care mai ciudate, s-a ajuns cu ocazia albumului numarul opt al seriei formatii rock, la o formula cu (doar) doua trupe, Celelalte Cuvinte din Oradea si Evolutiv din Focsani, fiecare dintre ele ocupand cate o fata a LP-ului. “In sfarsit!” s-ar putea spune daca Electrecord-ul nu ar fi oferit surpriza neplacuta de a fi alaturat unei trupe aflate in plina ascensiune si cotate foarte bine - relativ la posibilitatile interne – Celelalte Cuvinte, o alta, considerata (cu toata bunavointa) mediocra, situata anacronic pe un ireversibil nivel de plafonare artistica. Din acest punct de vedere se poate vorbi despre maxima diferenta (in ceea ce priveste audienta) dintre formatiile reunite pe un acelasi album romanesc. Se cuvine sa spunem inca de la inceput ca nu calitatea muzicienilor este cea pusa in discutie, ci apartenenta la arta si la rock, aceste doua repere constituind obiectul analizei articolului de fata, precum si al sit-ului Muzici si Faze.
Evolutiv – respectiv formatia a carei prezenta pe un album de rock aparut in anii ’80 reprezinta cel putin o ciudatenie, este alcatuita din Puiu Siru – chitara, trombon, voce; Neonila Bajenaru – voce; Toni Iankevici – bas, voce; Viorel Iepureanu – claviaturi; Mircea Iankevici – percutie; Marcel Ghinea – saxofon; George Balan – trompeta. Din textul de prezentare al LP-ului, scris si semnat de Andrei Partos aflam ca susnumita trupa s-a infiintat in 1973 sub numele initial de OZN, nume ulterior schimbat radical in IZN. Din 1984 s-a recurs la Evolutiv, prin care cei in cauza probabil ca asteptau o ascensiune despre care douazeci de ani mai tarziu se poate spune ca nu s-a produs. Dupa cum relateaza acelasi text de prezentare, piesele acestui album apartin sferei “blues-ului si rock-ului traditionl”. Titlurile sunt: “Zambete si flori”(1), “Tinerii iubesc rockul”(2), “Soare bun”(3), “Cred in vis”(4), “Chemare”(5), “Pasari albe”(6), “Nici nu stii”(7). Muzica a fost “efectuata” de Puiu Siru (1, 2, 5) si Toni Iankevici (3, 4, 6, 7), in timp ce versurile, in afara de semnaturile celor doi mai contin numele Neonila Bajenaru in dreptul piesei (2). Din versurile acestei piese, care este un Rock And Roll clasic interpretat intr-o modesta si demodata maniera, vom cita cativa “hexametrii dactilici” ce caracterizeaza pe de-a intregul ce se intampla pe fata de disc “evolutiva”: “Stim ca tinerii iubesc, muzica o indragesc/ Si oriunde s-ar afla, numai rock ei ar dansa/ Il danseaza si cei mici, il asculta si bunici/ Il asculta fetele, fetele cochetele, …”. Despre Evolutiv atat a fost de zis in acest comentariu, mai departe (si mai mult) vorbind doar muzica lor.
Celelalte Cuvinte reprezinta una dintre cele mai placute surprize din rock-ul romanesc al anilor ’80. Aceasta prima “jumatate de disc” oferita lor ca “spatiu” ii recomanda din plin, anuntand totodata coordonatele pe care aveau sa evolueze (la propriu si la figurat, spre deosebire de trupa cu care au impartit LP-ul). Genul abordat este hard-rock-ul cu influente etno, intersectand pe alocuri zona progress-ului. Muzica si atitudinea Phoenix nu sunt in nici un caz necunoscute formatiei din Banat, loc unde s-au intamplat (si se intampla) numeroase si importante evenimente socio-culturale. Led Zeppelin ar fi putut fi una dintre trupele indragite de protagonisti, cel putin asta se poate resimti din muzica practicata de ei.
“Despre suferinta de iarna” (8) pare o replica a “Ciclului anotimpurilor” – Phoenix, Cei ce ne-au dat nume. Oricum, daca e sa semene cu ceva, seamana mai degraba cu “Mugur de fluier” decat cu Jethro Tull (ca mesaj, abordare …). O piesa care suna “plin”, cu un bas facut “in cunostinta de cauza”, gandita coerent din punct de vedere ritmic, cu reusite pasaje de chitara alternand cu strofele cantate sarmant de Calin Pop (voce, chitara).
“Iarba prin par”(9) este hit-ul albumului si al formatiei. Piesa are toata atributele unui “succes”: versuri usor de retinut (poate prea usoare), chitara “de forta”, este scurta si nu in ultimul rand Leontin Iovan (tobe) “baga” break-uri, atat de indragite de publicul larg. Se pare ca soarta acestei piese de inceput a fost sa ramana cea mai cunoscuta dintre piesele formatiei, formatie cu o suma de realizari notabile in indelungata-i cariera.
“Caractere”(10) este “momentul” de cea mai mare complexitate oferit de Celelalte Cuvinte pe albumul Rock nr.8. Radu Manafu (chitara, vioara) si Marcel Breazu (bas, voce) au ocazia de a-si arata clasa interpretativa intr-o piesa ce isi putea gasi locul intr-o opera rock. Un astfel de proiect a fost gandit si pana la un punct realizat de “Cuvinte”, care in primavara lui 1985 au prezentat in Bucuresti (la sala Victoria a teatrului C Tanase) un spectacol numit “Umbre si ziduri”. Am fost in sala si intr-un viitor editorial voi trata pe lung acest moment, cel putin interesant pentru ceea ce se intampla in acei ani in rock-ul romanesc.
“Caractere” anunta posibilitatile multiple ale formatiei. Piesa este compusa de Calin Pop, care semneaza si “Suferinta …” si care este “rebotezat” pe coperta albumului, ca si Iovan, compozitorul “Ierbii …”. Pe Marcel Breazu, compozitor al ultimei piese, “O sa am”(11), l-au lasat in pace “tura asta”. O creatie atipica interpretata cu mare sensibilitate si in acelasi timp o invitatie la meditatie.
In aceasta nota “onirica” se incheie albumul nr.8, un nou (pe atunci) capitol din istoria rock-ului romanesc, istorie pe care in afara de “nativi” nimeni nu doreste (in mod dealtfel justificat) sa o cunoasca.
|
