Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Metal, Punk si subgenuri
Progresiv & Experimental
|
|
 |
Svidd Neger (2003)
23 Iunie 2004
de Aron Biro |
 |
Ulver se afunda adanc in industria soundtrackurilor oficiale. Svidd Neger este al doilea, iar site-ul trupei a anuntat inca doua proiecte in aceasta categorie. Uitandu-ma in urma la Vangelis, probabil cel mai important compozitor de soundtrack-uri, imi pun serios problema redundantei si reciclarii artistice. Din fericire, pe Svidd Neger, abordarea este complet diferita de Lyckantropen: mai putina ambianta si mai multa circumstanta.
Discul Svidd Neger ne povesteste practic filmul, in loc sa ne deseneze o atmosfera. Caracterul epic al acestei coloane sonore trimite cu gandul la proiectul Summoning si la albumul Stargate al lui Mortiis, cu un plus esential in diversitate fata de cele doua exemple, datorita faptului ca aici Ulver a preferat sa alature petice disparate de 1-2 minute in loc sa reitereze o tema muzicala de baza in mai multe forme. In consecinta, albumul are prefata, intriga (Comedown), desfasurarea actiunii (vreo 10 piese), punct culminant (Fuck fast) si deznodamant (Wheel of conclusion). Actiunea se intretaie in fire epice, unele piese reiau povestea neterminata a altor piese; pompos pe alocuri, cu sample-uri vocale din film, produsul se axeaza pe pian, saxofon, violoncel, contrabas si chitara acustica. Nu stiu cate dintre acestea au fost generate electronic dar exista un cert feeling unplugged, in ciuda ocazionalelor insertii techno. Soundul cristalin aminteste de Kveldssanger si delimiteaza hotarat Svidd Neger de ultramodernismul ambiental sintetic de pe Lyckantropen. Notele nu mai plutesc, ci se intampla. Ritmurile nu mai sfasie si nu mai experimenteaza; sunt reduse la blande ciupituri de contrabas, cu doua exceptii, doua momente de criza ale povestirii, intitulate in coloana sonora Burn the bitch si Fuck fast (n-am vazut inca filmul ca sa pot zice ce se intampla la momentele respective). Deznodamantul, Wheel of conclusion, este un bulgare de zapada muzical, un crescendo ce pare sa acompanieze o respiratie intretaiata, o alergatura disperata, o insecta izbindu-se cu disperare de o fereastra. In aceasta piesa se apeleaza la acel "butterfly effect", sunetul imaginar produs de bataia aripilor unui fluture, efect de sunet care a stat la baza unui cunoscut album Moonspell. Ca sa fac si trimiteri in urma, Svidd Neger pare o dezvoltare a piesei Lost in moments, cladit pe o fundatie de muzica "de lift".
Nu stiu cum se vor descurca Ulver pe celelalte coloane sonore la care lucreaza, dar tandemul Lyckantropen / Svidd Neger ma surprinde deosebit de placut, cele doua produse reusind sa isi fie complementare, abordand doua stiluri diferite. Cu precizarea ca trupa a incasat in 2003 un premiu Grammy in Norvegia la sectiunea "muzica electronica", fac o recomandare hotarata celor care au o slabiciune pentru soundtrackuri instrumentale consistente. De asemenea, cei care apreciaza Summoning (pentru muzica in sine si nu pentru asocierea cu Lord of the rings) vor gasi in Svidd Neger un material deosebit. Nu in ultimul rand, cine face rost de film sa ma anunte si pe mine.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
