Ca ironie a soartei, albumul Rock 10 este fara indoiala cel mai slab al intregii serii. In loc de orice alte comentarii pe aceasta tema, iata un fragment din cronica vremii: ”A visa, a zamisli cantece frumoase, cine ar spune ca nu este o indeletnicire ideala, o facultate pe care (cum altfel) au dreptul sa si-o aroge toti artistii. A produce, insa, a aduce opera la luminile rampei, a transforma-o intr-o capodopera, intr-un hit, cu toate datele complete ale valorii care sa se adreseze inimilor, iata adevarata realizare si caznele ei. (…) pentru a patrunde in misterele rock-ului se cuvine sa-l privim si sa-l cantarim asa, pur, cum este el in realitate, ca, in aceasta arta vedem la tot pasul minunilor tuturor varstelor, de la copilaria lui Mozart la maturitatea lui Wagner? Cei patru dobrogeni…”. Pasajul de mai sus este fidel reprodus (!) iar trupa in cauza este Medusa.
Momentul de maxima audienta al formatiei Medusa s-a consumat odata cu includerea sa pe albumul Rock 10. Necunoscuti pe scara larga pana in momentul numitei includeri, Marian Vechiu – chitara, voce; Tudorel Ripa – bas, voce; Tomis Tache – claviaturi, voce Nicu Mogila – percutie si Liliana Creaza – voce, aveau sa ramana in continuare anonimi pe modesta scena a rock-ului din Romania, scena pe care, din pacate au fost lasati sa urce, in cateva randuri bune, persoane care nu aveau ce cauta. Ceea ce descalifica trupa este inainte de orice altceva chiar muzica cu care “au iesit la inaintare”.
“Sunt” (1) este un simplut cantec de inceput, usor, comunist, melodios, ritmat, despre strabuni, inima, lupta, vapaie, tara, neam, libertate, despre “omul cel nou care vine”, pe scurt o piesa pe care nu o prea asculti de buna voie.
“Adolescentii” (2) incepe monoton, propunand o tema anacronica ce seamana pe alocuri cu FFN ori Rosu si Negru, fara a se ridica la nivelul acestora. Dar altfel suna voios, de tabara, are rime modeste…
Tema piesei “Fluturele” (3) este excelenta fiind inspirata din ”I Can’t Explain” a celebrei trupe britanice The Who (!). Daca am spune ca este furata cu nesimtire ar trebui sa remarcam capacitatea puternica de reducere/casare a Medusei etalata cu prisosinta in aceasta ocazie.
“Permanenta” (4) forteaza aseamanarea cu Dida Dragan, dar in afara de aceeasi amintita monotonie nu putem constata decat “voiosia” fortuita, excesul de ornamente vocale, siguranta cuplata cu modestia partiturii (si a interpretarii).
“Ninge” (5) incepe monumental, pregatind deja anticipabila aplatizare exaltata de formatie (pana la paroxism). Mai departe: muzica usoara abordata formal in maniera rock.
Momentul “hard” al trupei este “Amurg” (6), piesa ce cauta (fara sa gaseasca) deja citatul sound FFN (dorit si in piesele anterioare) - totusi cea mai buna realizare dintre cele ale ocaziei date. Ritm saracut, chitara incercand sa patrunda cate ceva din tainele rock-ului, sunet de orga elaborat in simplitatea sa, armonii mai ciudate, pe scurt, Medusa – probabil cea mai valoroasa formatie din Medgidia anilor 1980.
Modul este o formatie alcatuita din Gosa Bucur – chitara, voce, pian; Emil Gradinescu – percutie; Mihaela Bucur – voce; Radu Cartianu – bas; Catalin Serbanescu – claviaturi. Despre muzica lor, cea propusa cu aceasta ocazie, nu se poate spune decat ca suna jalnic. Se incearca un (fel de) new wave, copiat intr-un mod trist spre penibil. Sonoritatile Modulului sunt bazate pe pasaje luate, cum au auzit si au putut sa reproduca protagonistii, de pe la Police & Sting, Yes si nu numai. Citam in continuare un pasaj din textul de sustinere aflat pe coperta a doua a albumului: “Cu cat puterea de judecata a celor de la Modul se impune ca matura, gratie acumularilor cantitative care au determinat saltul calitativ, cu atat, iata, ei se exprima mai simplu. Fara sa epateze, frumosul se simte, dar nu incape intr-o singura definitie…”.
"Implinire" (7) ne familiarizeaza cu diletantismul celor implicati in acest proiect, in care la loc de cinste este generatorul de ritm, scula noua pe atunci in Romania tuturor posibilitatilor. Solista vocala, comparata in textul amintit cu Paunita Ionescu, nu are nimic in comun cu aceasta, interpretand scolareste niste idei muzicale pe langa care cele ale trupei Medusa par Mahavishnu Orchestra.
"Invingatorul" (8) suna teribil de gol. Solo-ul de orga, interesant dealtfel, nu poate “umple” lipsurile ce vin se pare de mai departe decat piesa in sine.
Nici “Chipul tau” (9) nu modifica atmosfera descrisa. Ansamblul ramane fragmentar, in ciuda unor interventii instrumentale peste nivelul intregului.
“Gradini suspendate” (10) ridica intrebarea: “de ce toate astea?“. Rock-ul romanesc putea “oferi” nume mai potrivite pentru Albumul 10…
“Astrul pacii” (11) aminteste teribil de Mircea Florian si al sau “Tainic vartej”. Se intelege ca Florian nu are nici o vina.
Piesa “Acum” (instrumental) (12) este o chintesenta a tuturor celor spuse pana acum. Pe scurt: Modul.
Recomandam ascultarea cu precautie a acestui album, care dupa parerea noastra este cu mult sub media a tot ce se facea in materie de rock in Romania celei de-a doua jumatati a anilor ’80. In ceea ce priveste “critica” aceleiasi perioade, credem ca randurile de fata (desi dureroase) sunt mult mai potrivite…
|
