Nota acestui album este asemanatoare celei din Formatii de muzica pop (1), cu mentiunea ca selectia pieselor si ordonarea lor, au fost in acest caz mai inspirat realizate. Rezultatul este pozitiv, deoarece, valoric vorbind, poate fi constatata o crestere la nivel de ansamblu. Incoerentele si lipsa profesionalismului dovedite de redactori cu ocazia anterioara, se simt insa in continuare. Textul de prezentare, spre exemplu, mentioneaza includerea formatiilor Sfinx si FFN pe primul volum, enunt fals si in acelasi timp greu de explicat la un asemenea nivel. Magic si Cristal, aparute pe albumul (1) sunt prezente si in cazul de fata, in conditiile in care o serie de alte nume, cu nimic mai prejos, au fost ocolite. Componenta trupelor nu mai este trecuta din motivul, de asemenea scris negru pe alb, ca numele protagonistilor sunt vehiculate de presa (?).
Problema cu editorii compilatiei, care nu s-au semnat nici pe coperta, nici pe "miezul" vinilului, va fi incheiata printr-un citat din recenzia asupra materialului reunit de Formatii de muzica pop (2): "o muzica proprie, minutios elaborata, etalon al posibilitatilor multiple generate de profesionalismul interpretilor, reprezentand veridic stadiul avansat al muzicii noastre pop" (text extras de pe coperta a doua a albumului).
Primul moment "minutios elaborat" al albumului este sustinut de catre Depold (Arad). "Gandul curat"(1) compus de Mihai Constantinescu pe versuri de Eugen Rotaru este o piesa voioasa in care se poate distinge partitura sustinuta de orga, asta in cazul in care dorim sa spunem ceva pozitiv fara a ne expune prea mult. Asa cum din pacate ne-am obisnuit, linia vocala trimite spre muzica usoara la moda in acele vremuri, in ciuda unei modulatii interesante care apare la refren. Muzicienii isi stiu meseria, dar toate cele intamplate se petrec sub semnul modestiei. La incheierea unei astfel de piese, nimic nu-l poate face pe cel ce o asculta sa repete (de buna voie) experienta.
Cu lucrarea semnata Claudiu Rotaru – Dan Mutascu: "Sfat de tineri"(2), Azur (Ploiesti) propun o piesa directa, antrenanta, realizata dupa o schema simpla in care sinceritatea abordarii compenseaza minusurile din actul compozitional (ce ofera o rezolvare simplist-anticipabila a frazei muzicale). Vocea se incadreaza bine in ansamblu, dar preluarea sa defectuasa de catre "maestrul de sunet" creaza acea atat de des intalnita bresa din muzica noastra, intre "cantaret" si instrumentisti.
Catena (Bucuresti) invioreaza atmosfera cu "Dorinta"(3), piesa compusa de Anca Vijan Graterol, care in ciuda unui text cumva hilar, are ritm si nerv. Se simt influente de etno - jazz, atat la nivel vocal cat si instrumental. Compozitia are toate caracteristicile celei mai bune piese din intreaga cariera a unei formatii. S-a spus tot ce era de spus, rezultatul este bun, dar au ramas o infinitate de lucruri care nu vor putea fi niciodata rostite. Trupa (in exclusivitate feminina) nu a beneficiat din nefericire de un album LP care ar fi putut contrazice afirmatia.
Cu Amicii (Timisoara) si "Amintirea basmelor"(4) a lui Cornel Liuba intram pe taramul unui rock romanesc, asa zis original. Influentele venite din vest au fost in mod coerent insusite si incluse intr-un limbaj propriu. Chitara si basul Amicilor nu spun prea multe, dar orga si linia muzicala ajuta si pe alocuri atenueaza lipsurile. Interventia flautului din final constituie o extensie salutara. Metrica versurilor nu ajuta nici ea piesa, impunand o simetrie la limita deranjabilului, a frazei muzicale. Monotonia relativa este valorificata prin abordarea in maniera hard si prin tempoul rapid, bine sustinut de baterie.
Folosirea unor versuri ale lui Eminescu i-a scutit pe Acustic T 74 (Cluj Napoca) de o serie de dureri de cap, dar rezultatul este lipsa de coerenta intre poezia devenita titlu de piesa:"Craiasa din povesti"(5) si sunetele care nu au nici o legatura cu ea. Compozitia (sau colportajul) lui Iosif Farcas are o structura complexa. Se disting doua planuri imbinate intr-un mod fericit, acela al pop-ul–ului ce se intalneste cu jazz-ului sub egida unui progressive nu foarte indepartat de operele rock pe care le propunea in acele vremuri Rosu si Negru sau mai aproape de sursa, de Blood, Sweat And Tears … .
Glikon (Constanta) este o formatie interesanta, a la Sir Lord Baltimore, care abordeaza un hard rock clasic. Bas-ul isi face datoria, chitara – cel mai valoros instrument – este in permanent dialog cu vocea, al carei ton angajat se potriveste in context, in timp ce bateria are o prestatie doar corecta ritmic (= modesta). "Secolul"(6) compus de Ionel Felician este intre piesele pozitive ale albumului.
Sorin Chifiriuc si a sa Curte(a) Veche 43 (Bucuresti) aduc un rock trecut prin filtrul propriei personalitati, in care se poate pune problema limitelor, dar care anunta momente mai fericite pentru viitor.Trupa este "cinstita", piesa "Imn"(7) pe versurile lui Adrian Paunescu, "sanatoasa" si se poate vorbi despre o maniera personala de interpretare… .
Daca ar fi avut posibilitatea de a se exprima in conditii de piata libera Magic (Medias), a carei piesa: "Inspiratie"(8) compusa de Ovidiu Surtea este mai interesanta decat cea de pe albumul precedent, poate reusea sa se impuna. Peste nivelul general, nu prea ridicat la noi in tara, situandu-se totusi pe baze "fumate" de cel putin sapte-opt ani in Vest, formatia era alcatuita din oameni care stiau in mod indiscutabil sa cante. Ca nu este indeajuns acest fapt, a fost demonstrat de chiar disparitia lor, fara urmari in constiinta publicului.
Incadrarea la rock a Cristal-ului (Galati) este reala doar daca luam in considerare similitudinile morfologice si structive. Adevarul este ca formatia putea sa abordeze diverse genuri, cum de altfel o si facea. Tehnic vorbind, piesa"Omule"(9) a lui Tiberiu Cazan are valoare, dar se pune problema titlului "Formatii de rock …" . S-ar fi putut prefera "Piese de rock…" ori "Muzicieni care interpreteaza diverse genuri (inclusiv rock)"?
Compozitia Lupu Serban – Alexandru Szabo:"Dialog"(10) a formatiei Miraj (Oradea) seamana cu FFN la toate capitolele, inclusiv voce si flaut. Ceea ce se aude este remarcabil, dar apare intrebarea in ce masura este nevoie de o trupa "satelit" intr-un rock autohton in care si trupele "adevarate" se gasesc la o periferie a genului. Se pare ca a te racorda la un public preexistent a reprezentat intotdeauna o tentatie suficient de mare incat sa se lase pe plan secund originalitatea.
Ultima trupa, dar nu cea din urma, Ethos (Iasi), propune prin "Visul"(11) semnat de Cornel Cirstei si Valeriu Gidei o piesa care instrumental vorbind are o deosebita clasa. Linia vocala, asa cum a fost gandita, reduce mult din valentele componistice trimitand creatia spre folk. In ceea ce priveste originalitatea, ma rezum la faptul ca am recunoscut un motiv (muzical) intalnit la Moody Blues Concluziile acestui al doilea volum al seriei Formatii de muzica pop au fost trase pe parcursul articolului. Se pare ca atitudinea artistica a oamenilor de rock era surprinzator de asemanatoare, indiferent de zonele geografice sau spirituale din care proveneau. Intr-un total dezacord cu frumoasele cuvinte de lemn despre valoarea muzicii noastre rock, de pe coperta, as pune in discutie termenii de provincialism cultural si mentalitate periferica. Asta pentru a nu vorbi despre furturi intelectuale protejate de Cortina de Fier (strapunsa totusi de undele radio si cateodata de "viniluri originale") sau de jignitoarea intalnire a hotului cu prostul (= necunoscator) propusa la scara nationala …
|
