 |
'n crugu bradului (2003)
02 August 2004
de Ioan Cora |
Era trecut de miezul noptii. Rockerii se intorceau de la concert. Pe o parte si pe alta a drumului. ‘Ia uite la blackeritele alea!’ striga unu’. ‘Lasa-i in pace p’aia… Sunt d’aia care asculta Negura Bunget. Niste retardati…’
Aici vroiam sa ajung. Trec si peste faptul ca intamplarea de mai sus este chiar adevarata. Trec si peste ideea ca toata lumea se naste buna. Si ma opresc la gradul de intelegere necesar receptarii muzicii Negura Bunget. Trebuie tinut cont de axioma (truismul) ca nu tot ce nu intelegem este neaparat si prost. Valabil si viceversa. Mai avem nevoie de niste borne stabile…
Negura Bunget canta black metal.
Black metalul ofera o arie de exprimare milimetrica calitativ si kilometrica cantitativ.
Ceea ce inseamna experiment in black inseamna obisnuinta pentru alte genuri (sau subgenuri).
A canta black metal in Romania este echivalent cu sinuciderea.
Negura Bunget sunt din Timisoara.
‘n crugu bradului este primul produs profesionist scos de vreo trupa din undergroundul romanesc. Distribuirea acestuia pe canalele europene de specialitate ma obliga sa spun ca pentru Negura Bunget este vorba de un underground european. Concept echivalent cu planeta Marte pentru publicul si mediul underground romanesc (al anului 2004). Profesionalismul trebuie receptat (momentan) la nivelul prezentarii si promovarii.
Milimetrii amintiti anterior se vor a fi dilatati la nivelul centimetrilor de catre trupa. Amestecul de faze ambientale, instrumente populare si chiar impartirea albumului in patru piese cu numele anotimpurilor (album conceptual?) plus o anumita melodicitate nespecifica genului pot incadra acest album ca un experiment. Vorbim de black metal… evident.
Momentele ambientale. Se abuzeaza prea mult de ele. Este clar scopul lor… Se doreste un moment culminat; pregatirea unei explozii. Dar aici se intampla un lucru valabil si in viata. Astepti un eveniment si el apare atunci cand e deja tarziu. Chestiune de gust sau nu… Nu asta este atuul timisorenilor.
Instrumente populare. Hmm… E intr-adevar o surpriza. Dar si aici e vorba de acea linie subtire ce ne desparte de ridicol. Am zambit de cateva ori. Nu te poti abtine sa nu te gandesti la eterna turma de oi speriata (probabil) de tipetele vocalului. Hupogrammos.
Album conceptual? Aici lucrurile sunt destul de clare. Si prin versuri s-a incercat omogenizarea acestei idei (par a fi inspirate din cantecele populare). Si prin muzica. Aceasta este de fapt premiza de la care trebuie inceputa auditia acestui album. ‘n crugu bradului nu poate fi receptat daca nu te agati de o idee. Sau in cel mai rau caz de o imagine.
Daca ar trebui sa raportam muzica produsa de Negura Bunget la nivel european am putea-o aseza fara probleme pe la un mijloc de clasament (clasamentul metalului extrem evident). Iar acest lucru nu poate decat sa ne bucure. Chiar si atunci cand vorbim de milimetri sau centimetri. A mai ramas o singura intrebare. Pana la urma cine asculta Negura Bunget? Ascultatorii de muzica. Ca de nascut ne nastem cu totii buni...
04 Iunie 2006
Simona Pintilie
'n crugu bradului are niste bucati care depasesc cu mult maiestria lui Matt Uelmen pe binecunoscuta coloana sonora a jocului Diablo II. Nu ascult black metal in general. Totusi am rezistat la urletele specifice de dragul bucatilor muzicale de ambient si mai apoi mi-am dat seama ca impreuna iti readuc sentimentul specific roman caracteristic muntelui - mister, geneza, putere.
Cine nu intelege Negura Bunget, nu isi cunoaste obarsia si neamul, a uitat de istorie si de radacini si cu siguranta nu a mai urcat un munte de dragul de a urca si de a simti padurile de brazi.
|
