 |
Bastards (1993)
15 Septembrie 2004
de Ioan Cora |
Bairamul ajunsese intr-o stare de acalmie. Era vreo 2 sau 3 dimineata. Eram intoxicat de atata bautura, tigari si ace of base. Incercam sa gasesc ceva de mancare (neaparat sarat) si niste muzica rock care sa-mi aeriseasca creierul. Erau doar niste resturi de tort… doar o privire ma ingretosa… Am deschis prima camera. Se auzeau niste suspine si chicoteli ce nu lasau loc de intrebari. In a doua camera mi-am mai revenit. Era un tip ce incerca sa respire prin propria boratura… Tot zicea ceva cu “brothers of metal”… L-am lasat in pace. In a treia camera era o liniste deplina. Perfect – mi-am zis eu – pentru un pui de somn. Dar m-am razgandit imediat. Un doberman trona in varful patului. Am iesit val vartej si am intrat intr-o incapere ce semana cu o bucatarie. Am ciulit urechile… Se auzea o voce arhicunoscuta: Angels in my heart tonight… Angels in my heart tonight. In mijlocul mesei statea un pletos cu o sticla de vin in mana:
- Bai frate! Bine ca ai venit! Un album ca asta nu se asculta singur….
Era vorba bineinteles de Bastards. Si ascultam in acele momente unul dintre cele mai bune ale trupei. Pasul inapoi facut de March or die fusese din fericire un moment de respiro. Pe vremea aceea nu existau bauturile energizante cu nume de taur sau caini. Dar efectul generat de Lemmy (“The Arrogant Bastard”), Philip Campbel, Wurzel si Mikkey Dee a depasit orice asteptari. O injectie cu testosteron. La asta te gandesti cand auzi o piesa ca I am the sword sau la ce s-ar fi putut intampla daca intram in prima camera cu mai mult curaj. Cel putin asa mi-a sugerat “fratele” cocotat pe masa si care nu se indura sa-mi dea macar o picatura din sticla de vin ce capatase deja dimensiuni mitice pentru acea ora inaintata.
- Fraierii astia au ascuns bautura in rezervorul de la veceu. N-au stiut ca sunt vulpe batrana…
Gasise un moment de liniste ca sa-mi spuna despre marea victorie din acea seara. Prilejuit de o alta balada Don’t let daddy kiss me – gen devenit specialitatea lui Lemmy. Evident ca glumesc.
Bastards este un album esential pentru a intelege fenomenul rock al anilor 90. Si nu se pune problema ca Motorhead ar fi avut un cuvant greu de spus la vremea respectiva. E vorba mai mult de un feeling pe care doar cateva trupe au reusit sa-l genereze. Burner, Death or glory, We bring the shake si nu in ultimul rand Devils sunt piese ce au creat un parfum al acelor ani. E vorba de un album ce iti creaza o stare de spirit si nu de unul pentru care ai nevoie de o stare de spirit. Lucru rar intalnit pe scena metalica.
Intre timp “fratele” de pe masa striga de nebun Lemmy!!! Lemmy!!! Am realizat ca striga dupa doberman.
- Stai linistit, mi-a spus. Si el e fan Motorhead.
|
