Acum cativa ani am pus Sublime intr-o carciuma din Bucuresti. Pe la 2. Nu mai erau decat vreo cativa indivizi somnolenti care isi alcolizau noaptea. La un moment dat unul din ei s-a ridicat brusc, a venit duhnind si a inceput sa rada… “Cine-s bai moldovenii astia!!?”. Deja devenise fan al piesei Here comes the night. Incepuse sa dea din maini si sa cante “in altarul sfintei credinte-nalte…”. Si tot asa. I-am pus si Voda Lapusneanul pe repeat pana l-am invatat cum sa “auda” versurile pe guturale cu accent de Iasi. Parca piesa a devenit si mai savuroasa comentata cu un betiv entuziast. Care a concluzionat ca “astia de la God sunt simpatici”.
Voda Lapusneanul este piesa ce a adus succes underground trupei God – un mic fragment de 8 min cu furtuni ca la teatrul radiofonic, un povestitor deather, 47 de capete de boieri taiate, aluzii cronicaresti, un personaj feminin ("domnita Ruxandra"), o vioara “epica” si un ranjet de mosneag care le pune capac. Chiar asa, God devin o trupa simpatica pe Sublime. Ma gandeam ca daca ar fi sa plec definitiv din tara, imi iau neaparat si acest album cu mine, in pachetul cu cartea copilariei (“Aventurile lui Habarnam”) si alte amintiri nostalgice din Romania.
Albumul a placut la destui rockeri cand a aparut. A fost ascultabil si accesibil. Putem spune ca este cel mai reusit material de “gotic metal” al unei trupe romanesti. Desi intrebarea urmatoare este cam care ar fi alte materiale de gen. Spre deosebire de From the Moldavian… trupa isi propune aici sa cante. Vioara si clapele sunt in prim plan alaturi de o voce feminina. Avem chiar o coerenta de ansamblu (versuri din cuvinte religioase, o atmosfera pacifica, tempo general linistit) si cinci piese cu interludiile aferente, alungite pana la 50 de minute. Vocea suparatoare de pe From the Moldavian… redusa in buna parte la efect de background sau de refren (sa zicem ca functioneaza bine pe o piesa “radio friendly” precum Here comes the night). Un album lucrat destul de ingrijit, dupa posibilitatile God.
Problema ramane cumintenia trupei - temele melodice mult prea simpliste (vezi finalul albumului care se doreste amplu si concluziv, dar devine sec si banal), si interpretarea ce are carente serioase. Nu ne referim doar la voce, care macar suna "moldoveneste", in lipsa altor atribute. Cand se asculta “o trupa consacrata” se poate auzi muzica. La Sublime se aud niste tineri ce se straduiesc sa cante mai mult sau mai putin corect o piesa. “Prelude to…” spre exemplu, cinci minute pe piano-keyboards, cantate parca de un elev constiincios de la scoala de muzica care isi da un examen. Vocea feminina - ok pentru corul liceului, dar intr-un album rock e nevoie de mai multa prezenta de spirit, chiar si pentru parti “diafane”. N-am scapat integral de ragete, desi tematica lor s-a modificat. Te poti intreba cum o fi sa canti cu grohaieli niste versuri ca “…bun spirit al meu, la rascruce ma ajuta”!!! Vorba betivului, parca ar fi un guru malefic care a luat niste copii sa cante cu el.
Imi amintesc de lansarea albumului de la Targul de Muzica Bucuresti '98. S-a intrerupt curentul tocmai cand God urmau sa-si prezinte albumul. Rockerii s-au asezat pe jos, turceste, si au urmarit un mini-concert un-plugged, in care God, in camasile lor albe, au cantat Dreaming about you, apoi Sublime, supreme si au spus si ceva din "Tatal nostru". A fost inedit.
|
