Disaster (1971) 24 Septembrie 2004 de Horia Diaconescu

Zilele astea am fost martorul unei faze intr-un mijloc de transport in comun. O aglomeratie cu un sugar care plangea. Urlaaa! Un minut, doua, cinci, zece… nu se mai oprea, devenea tot mai rau, tipa ca din gura de sarpe. Cu sete! Ca si cum aruncarea in lume i se prelungea in plansetul acela interminabil. Oameni agitati in jur, autosesizati cu sfaturi adresate mamei, cu priviri curioase, cu forfota si comentarii de tot soiul… Din multime a venit la un moment dat chiar o cucoana cu niste apa sfintita sugerand sa ii dea pe frunte. M-a amuzat scena, eu care stateam si urmaream fiecare vibratie… Apa sfintita nu a functionat… Mama le-a spus ceva insa care i-a “calmat” pe toti: copilul era nebotezat. Si nici unul nu s-a mai agitat: “pai daca nu e, n-are nimeni ce sa-i faca”… Am ascultat in continuare tipetele si ma gandeam ce se va alege de viitorul acelei fiinte, daca ramane nebotezata. Daca nu i se marcheaza un sens omenesc si daca nici nu ajunge sa-si caute vreunul… Gandul m-a dus pe nesimtite la albumele Amon Duul pe care le-am vizualizat pentru prima oara drept muzica de tineri nebotezati. Asa ajunge cineva care nu isi primeste botezul… Sunt sase creditati pe “dezastru”: Peter Leopold, Ullrich Leopold, Rainer Bauer, Uschi Obermaier si cei doi… ingerasi: Helge Filanda si Angelica Filanda. In poza albumului apar opt persoane, intre care si un copil, iar pe inregistrare, ca de obicei, numarul este cu siguranta mai mare.

A aminti de lipsa ideilor muzicale de pe Disaster e o descriere, eventual corecta, dar care practic nu isi gaseste nici un rost. E vorba de mai mult, de o stare a lipsei de directie impregnata la nivel de subtext. Ca si celelalte albume, selectiunile provin tot din jam-sessionul ’68, de data asta si mai haotice. Se pune intrebarea “la ce bun toate astea?”. Raspunsul nu este dificil… Pentru a-i satisface pe arheologi si pe fetisisti. Ma identific cu ambele ipostaze la parcurgerea celor 67 minute de dublu vinil: 1. Drum things (Erschlagzeugtes) 2. Asynchron (Verjault und zugeredet) 3. Yea yea yea (Zerbeatelt) 4. Broken (Ofensivitaaten) 5. Somnium (Trauma) 6. Frequency (Entzwei) 7. Autonomes (Entdrei) 8. Chaoticolour (Entsext) 9. Expressionidiom (Kapuntterbunt) 10. Altitude (Quaar feld aus) 11. Impropulsion (Noch’n lied).

Cinci momente sunt preferatele mele:

Drum things, fara nici un dubiu: Amon Duul - linie melodica de kraut, percutii nonsensice si vocalize de nemti torpilati, cu accentul lor specific;

Asynchron, in care o voce zglobie de copil se joaca prin piesa. Aici “mamele” tipa;

Chaoticolour, in cel mai tipic stil Amon Duul – suprapunere de gemete si murmure - ar putea fi o inregistrare obtinuta intr-un institut de psihiatrie experimentala. In sens dadaist este chiar o creatie artistica: nebunii percep si exprima lucruri pe care ceilalti nu le vad;

Expressionidiom, in care o vioara devine obiectul (sic!) unei manipulari intuitive; o gratuitate ce se inscrie perfect in zadarnicia generala a Disaster-ului;

Impropulsion trimite la coperta cu logoul recompus din pietre, amintind in acelasi timp de industrialul The Residents: casarea este scop! Ascultarea bucatii echivaleaza cu rasnirea in pamant dupa niste urme materiale… Daca gasesti un ciob te poti extazia de unul singur… De cele mai multe ori, insa, aduni numai zgura si praf, desi procesul in sine poate ramane excitant…

Vrei sa-i exhumi pe Amon Duul?

01 Ianuarie 2006