God a fost una dintre cele mai active trupe din underground-ul metalic in perioada 1995-2000. Ascultand albumul Aura, propozitia anterioara nu poate trezi decat o imensa tristete. Parca s-ar fi adunat toate hibele din muzica romaneasca underground si nu numai. Parca am asista la o radiografie a sfarsitului de deceniu IX a saracei scene romanesti de muzica (extrema). Parca ar fi un vis urat…
As fi vrut sa adopt un ton mai indulgent sau sa gasesc o modalitate mai blanda in abordarea acestui album 3 God. Subscriu si eu la ideea ca Sublime este un album ce isi gaseste locul in geanta de voiaj a rocker-ului roman. Dar toate astea nu sunt suficiente. Sustinerea underground-ului romanesc nu devine viabila fara semnalarea antipozilor acestuia. Iar in cazul nostru, Aura este un exemplu de neprofesionalism; de cum nu trebuie “facuta” muzica.
Intro-ul piesei Aura(1) ar fi putut fi cel mai bun moment al trupei. Daca ar fi fost interpretat de ei. Dar cum nu se specifica sursa (nicaieri pe booklet-ul cd-ului), nici noi nu vrem sa speculam mai mult. Continuarea nu face decat sa adanceasca prapastia dintre cum se canta si cum ar trebui cantat pe un album ce se doreste a fi gothic. Shining(4) merge pe aceeasi idee de nespecificare a sursei. L-as numi cover Music Instructor. Varianta originala poate aduce mai multe satisfactii.. I’m nothingness(5) aduce foarte mult cu Moonspell (Alma Mater) dar consider ca in cel mai bun caz este vorba de o recunoastere – tribut adusa respectivei trupe.
Singura piesa ce se ridica peste nivelul general al albumului este Calatorul(7). Un bocet moldovenesc mixat cu elemente metalice. Dar calitatea indoielnica a transpunerii in fapte a ideii muzicale a nascut o autoparodiere. De “remarcat” folosirea din abundenta a tobei pe calculator.
Spirito Sancto(2), You’re everything(3) si Illumination(6) simuleaza un gothic metal la nivel primar ce nu se mai remarca nici macar prin trademark-ul trupei de pe albumele anterioare: graiul modovenesc. “Groh”, voci feminine, ritmuri agresive… elemente ce fac parte din puzzle-ul genului dar care par lipite fortat conform vechiului principiu: Merge si asa…
Trebuie subliniata, cu aceasta ocazie, uriasa diferenta dintre ceea ce se vrea a se transmite ascultatorului si ceea ce ajunge la acesta. O investitie materiala mai consistenta tradusa printr-un sunet/productie peste nivelul constatat ar fi putut (probabil) sa schimbe perceptia si implicit locul albumului pe scara de valori a antipozilor discutati mai sus. Dar ceea ce va ramane peste ani este rezultatul… in speta albumul.
Componenta trupei (asa cum apare ea pe booklet): Constatin Lapusneanu – vocals, Eugen Lapusneanu – guitars, Dan Cozma – bass, Manuel Giugiula – keyboards, Adrian Olaru – drums, Elena Doroftei – viola, Ioana Doroftei – female vocals.
|
