 |
Ride the Lightning (1984)
11 Octombrie 2004
de Ioan Cora |
Tarziu in noapte am prins ultimul metrou. Mi-era foarte frig. Ma zgribulisem in obosita geaca de blugi si fantazam pe tema unei plete imense ce mi-ar fi putut tine eventual de cald. La Universitate s-au urcat trei depesari ce au inceput imediat sa ma sicaneze:
- Ia uite si la rocker-ul asta!! Bai smechere! … Comanda la noi! In genunchi si spune de zece ori: Depeche Mode e cea mai mare trupa din lume.
Se parea ca o sfeclisem. Cei trei erau cam de dimensiunile mele si riscam sa ajung batut acasa. M-am facut ca nu aud sperand ca ma vor lasa in pace. Metroul tocmai oprea la Romana.
- Roacarul asta ne crede prosti, spuse unul din cei trei…
In timpul asta in vagon urcase si Dementu’ – rocker arhicunoscut din Gradinita, carciuma de notorietate la vremea respectiva. Se asezase linistit pe scaun etalandu-si statura scoasa in evidenta de geaca de piele plina de tinte (totdeauna am invidiat-o).
- Bai… a mai aparut inca unu.. Bai fraierilor!! Amandoi in genunchi si ascultati comanda…
Ce a urmat e greu de descris. Finalul s-a consumat in statia Piata Victoriei pe peron. Cei trei depesari erau in genunchi (plini de sange) si cantau “a capella” Fight fire with fire impreuna cu Dementu’ ce se rastea la ei: Ascultati comanda la mine!
Nu voi face apologia asa zisului razboi dintre depesari si rockeri; chestiune de conjunctura de altfel. Intentia este de a introduce unul din cele mai influente albume ale genului heavy metal. Aparut in 1984, Ride the lightning a avut efectul unei bombe cu explozie repetata. A scrie ca prin cele 8 piese de pe album s-a spus practic totul in materie de rock metalic, este o afirmatie greu de contracarat. Thrash metal pe Fight fire with fire(1), balada Fade to black(4), speed metal pe Trapped under ice(5) sau progressive metal pe The call of Ktulu(8) sunt argumente ce sustin afirmatia anterioara prin diversitate si profesionalism; printr-o abordare inovatoare ce isi tragea seva dintr-un mediu ce pregatea o aparitie de acest gen. Nu trebuie omis modul inteligent in care au fost “asezate” piesele pe disc. Imnicele For whom the bell tolls(3) si Creeping death(7) au jucat un rol determinant in transformarea realitatilor (cotidiene) in vise metalice.
Take a look to the sky just before you die
Is the last time you will
Versuri cantate de niste pusti de 20 de ani. Sincere si necontaminate. James Hetfield – voce/chitara, Cliff Burton – bass, Kirk Hammett - citara si Lars Ulrich – tobe au deschis portile metalului greu. Tin sa mentionez si creditarea lui Dave Mustaine (Megadeth) pe doua dintre compozitii: Ride the lightining(2) si The call of Ktulu(8).
De cealalta parte ar fi cateva lucruri de “reprosat”. Productia extrem de firava ar fi una. Si cele aproape 9 minute ale ultimei piese cu chemarea lui Ktulu. S-a vrut o piesa de progressive… dar ideea e mult prea mica pentru a o dezvolta la nesfarsit. The call of Ktulu este genul de piesa ce “pierde” la fiecare noua ascultare… Dar in fine… Sunt lucruri marunte.
Singura piesa nementionata pana acum: Escape(8). O preferinta personala. Macar in visele metalice sa pot spune si chiar sa cred:
Life is for my own to live my own way….
|
