 |
Snake Bite Love (1998)
03 Noiembrie 2004
de Ioan Cora |
In booklet-ul cd-ului gasim ceea ce ar putea fi o coperta alternativa pentru Snake bite love. Mult mai sugestiva pentru a putea intelege starea de spirit a trupei si locul albumului in discografia Motorhead. Un Lemmy cu un zambet condescendent ce se sprijina pe umerii lui Campbell si Mikkey Dee… Un aer de bunicut sfatos si obosit… de “Eheee… Ce stiti voi!? Daca pornim auditia acestui disc prin prisma speculatiei de mai sus exista posibilitatea sa devenim melancolici si sa pierdem ceea ce a definit de-alungul timpului brand-ul Motorhead: bucuria (de a canta). Tradus in romaneste mult mai bine prin voie buna. In cele din urma tot coperta interioara ne da un posibil raspuns. Pe acest album voia buna nu e decat o impachetare a crizei (probabil existentiale) prin care trecea Lemmy si ideea de Motorhead.
Parantezele ce incadreaza criza existentiala ar fi putut fi inlocuite cu ghilimele dar sunt destule piese pe Snake bite love care m-au facut sa cred ca e vorba de o criza reala. Mai bine mai tarziu decat niciodata (la al 14lea album de studio). Impachetarea este facuta de piese ca Love for sale (1) – un misoginism bine temperat, de Snake bite love (3) - lumea vazuta ca o gradina zoologica sau de Take the blame (5) – cochetarea cu teme politice. Restul pieselor trateaza teme ce se potrivesc foarte bine cu ideea mentionata anterior. Lemmy isi pune problema cine este, ce a facut (daca e bine sau rau) si daca va ramane ceva dupa el. Dogs of war (2), Dead and gone (6) si Joy of labour (9) sunt cele mai bune exemple in acest sens. Dead and gone este o mostra de cum ar trebui sa sune o balada heavy metal. Are cam tot ce trebuie: feeling, ruperi de ritm, solo de chitara, solo de bas, mesaj si chiar o voce meditativa. E pentru prima oara cand se poate spune ca vocea lui Lemmy are o nota de confidentialitate. Numeri pe degete vocalistii de heavy metal care au reusit acest lucru: Paul di Anno (pe albumul Killers) si Halford (pe Sad wings of destiny) sunt doua exemple.
Snake bite love ramane un album special pentru fanii trupei. Valul nou de ascultatori va descoperi rock’n’roll-ul metal marca Motorhead si va fi mai putin atent la componenta meditativa (de altfel necaracteristica trupei). Cine mai e interesat de bunicii heavy metal-ului… pierduti in cenusa timpului? Doar Lemmy ne poate spune...:
Out of the night comes a song that I know
Twisted and ruined and black
I can remember the people they were
Nobody knows if they ever come back
Lost in the ashes of time they still sing
Echoes of romance gone bad
I can remember them better than you
I shared the nightmares they had
Dead and gone, dead and gone, dead and gone
So long, so long, so long Dead and gon
|
