Jocul de sah l-am primit de Craciun. Dar necunoscand regulile, l-am deschis abia in primavara. Impreuna cu colega mea de joaca de la parter, Terpina, am intins o patura pe iarba din fata blocului si ne-am apucat sa asezam piesele pe tabla in alb si negru. Mutam piesele la intamplare si incercam sa ne imaginam diferite forme interesante sau practice (din punctul nostru de vedere). Totul depindea de starea de spirit sau de conditiile meteorologice. Partea cea mai interesanta era ca toate gastile din zona, care cu prastia, care cu teava cu cornete, veneau si se asezau pe iarba de langa noi incercand sa descifreze secretele jocului. Adoptam o atitudine cat mai serioasa si patrunsa, gandeam fiecare mutare si punctam fiecare miscare cu un contact sonor cu tabla de joc. In fiecare zi rezistam asaltului intrebarilor. Fiecare vroia sa invete regulile jocului iar eu si cu Terpina eram singurii care le cunosteam.