Vs. face parte din podiumul genului grunge. Alaturi de Nevermind si Temple of the dog a creat acea consistenta de care avea nevoie curentul pentru a exista. Poate ca nu e intamplator modul in care a fost lansat acest album. Nici un single, nici un videoclip, nici o aparitie MTV. Un mod direct de a spune: Noi suntem Pearl Jam si asta e ce cantam. In cele din urma putem constata ca e vorba de un protest la fel de comercial. Doar s-a vandut in peste cinci milioane de exemplare…
Important este ca Vs. mai poate fi ascultat si in zilele noastre. Si pentru asta nu e suficient sa “suni” grunge. Mai trebuie creativitate, prospetime si acel ceva pe care-l vom numi charisma lui Eddie Veder. Charisma vocii lui Eddie Veder evident. Prezenta scenica, mutra si pletele nu fac parte din materialul audio. Ca o paranteza, este interesant de urmarit cum ne transformam cu totii in niste “salesguys”. Eddie este un exemplu viu.
Inca de la Go (1) descoperim ca farmecul albumului sta in echilibrul aparent precar in care se duce “lupta” intre voce si melodie/ritm. Iar pe Animal (2) remarc precizia si sound-ul chitarii – un lucru neobisnuit pentru muzicienii (si ascultatorii) genului. Se poate protesta si cu muzicieni profesionisti; iar omogenitatea mesajului artistic face ca si o balada ca Daughter (3) sa poata fi privita din mai multe puncte de vedere. La fel ca si Indifference (12) - ultima piesa a discului. Oricat ai cauta nod in papura, nu e vorba doar de o simpla zdranganeala grunge. La Pearl Jam s-a gasit combinatia fericita intre artisti care au ceva de spus si artisti care stiu cum sa spuna.
Dissident (5), W.M.A (6), Blood (7) Rearviewmirror (8) storc la maxim posibilitatile lui Eddie (voce) si intind plaja de audienta spre un public dornic de ritm (= headbanging). Tradus mai simplu prin: Bang your head intelligently!
Elderly woman behind the counter in a small town (10) este tipul de balada perfida cu care trupa ne va obisnui pe albumele ulterioare. O ridicare a gradului de accesibilitate. O impachetare romantica a unui mesaj pesimist = laitmotiv ce va defini trademark-ul trupei pentru perioada imediat urmatoare:
Lifetimes are catching up with me
All these changes taking place I wish I'd seen the place
But no one's ever taken me
Hearts and thoughts they fade fade away...
Leash (11) este momentul de maxim al albumului. Revolta transmisa la nivel de metatext, metamelodie, metaatitudine. Imi permit sa o numesc ca fiind clipa de gratie a trupei…
|
