 |
Albumul Ralf und Florian, semnat Kraftwerk, incheie prologul carierei acestei formatii. Daca pentru cele mai multe nume ale scenei germane, problema s-a incheiat odata cu aceasta etapa, Kraftwerk constituie o exceptie. Alaturi de Tangerine Dream sunt singurii ce au reusit sa paraseasca iadul kraut-rock in mod onorabil. In fine, cu sechelele de rigoare.
Este interesant de stiut ca primele patru albume semnate Kraftwerk (sau Organisation in cazul debutului) au fost renegate complet din discografia oficiala, nebeneficiind de reeditari. Exista cateva zeci de variante neautorizate care circula prin toata lumea (prezentarea de fata este redactata pe baza unui CD masterizat dupa vinil si fabricat in Argentina). Daca pentru Kraftwerk aceste materiale nu (mai) exista, scena underground le-a perpetuat pana la statutul de albume-cult. Un fenomen ce indeamna, cel putin simbolic, la analiza faptului ca pentru orice se produce public, intotdeauna exista persoane dispuse a-si manifesta interesul; chestiune valabila atat in genunile underground, cat si pe MTV.
Kraftwerk au un dublu statut, iar albumul de fata oglindeste modificarea de “faza”. Pe de o parte sunt considerati o influenta pentru scena experimentala (indeosebi in curente abstracte si extreme), pe de alta si-au asumat la modul cel mai serios rolul de promotori ai consumismului muzical, determinand si intrand in mecanismele “raiului pop”.
Dintr-o perspectiva actuala Ralf und Florian este mai putin interesant (a se citi “provocator”) decat cele doua albume anterioare. Pentru 1973, albumul a insemnat insa o inovatie majora, una pe care probabil nici cei doi autori nu o realizau pe deplin. Cu o oarecare relativitate, se poate afirma ca este primul album de muzica electronica, delimitand astfel notiunea de aceea a “zgomotului electronic” cultivat in perioada 1945 – 1970. Desigur, de la prima chitara introdusa in priza, muzica a devenit “electronica”. Vorbim insa de o abordare bazata exclusiv pe posibilitatile expresive ale sunetului stocat si pe cele interpretative ale instrumentelor de reproducere. In paralel, de afectarea muzicii electronice ritmului si melodiei conventionale.
Elektrisches roulette (1), Tongebirge (2), Kristalle (3), Heimatklange (4), Tanzmusik (5) si Ananas symphonie (6) sunt piesele albumului, despre care nu se poate spune ca pornesc sau duc undeva. Un nou culoar exista insa, iar fata de inregistrarile anterioare sunt tolerabile, partial dansabile, cu tonuri vii si atmosfera pozitiva. Expresiile utilizate pentru descrierea lor sunt de regula “pop minimal”, “electro-ambient” sau “glam-industrial”. Astfel, efortul de a adauga culoare si lustru expozitiei de bobine devine laudabil in context. Rigoarea teutona se manifesta numai ca temperare a exceselor, lasand loc pentru o nota de senzualitate si diafan (Kristalle sau Ananas symphonie).
Varianta internationala a copertii ii prezinta pe Ralf Huetter si Florian Schneider intr-o postura de optimisti oameni din popor, cu muzica la inima si un zambet timid. Este una din putinele coperti de kraut-rock in care apar membrii trupei (si probabil singura in care imaginea nu este distorsionata). Gestul, indraznet, echivaleaza cu o asumare identitara si artistica din partea reprezentantilor unei generatii a carei parinti au luptat in al doilea razboi mondial. Simplitatea notei prinse in pieptul lui Schneider ar trebui sa impuna respect privitorului sau ascultatorului; muzica, insa, ramane suficient de impersonala pentru a relativiza reactiile.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
