Tomb of the mutilated este adeseori descris drept cel mai "tare" album de death metal. Afirmatia nu exprima neaparat un adevar absolut, ci doar dificultatea de a gasi un contraexemplu. Prestatia vocala a lui Chris Barnes de pe materialul in tema a intrat deja in referintele si anecdotica metalelor extreme. Posibil si a laboratoarelor de cercetari medicale. Este cea mai joasa voce umana produsa pe cale naturala si inregistrata vreodata. Iar daca altii vor ajunge la frecvente si mai scazute, variatia va fi oricum imperceptibila pentru ureche. Culmea este ca Mr. Barnes are strofe intregi pe care le "canta" prin acel zgomot cavernos emanat din plamani (o analiza grafica evidentiaza intonatie, ritm, silabisire, volumare si respiro, dar vocalele nu se disting de consoane).

Ca si la trupele de doom obsedate de incetinirea ritmului pana la cate o bataie pe minut, Tomb of the mutilated se afla sub semnul exagerarii si ridicolului. Doi vechi tovarasi de drum ai "metalelor grele". Nu, nu este vorba doar de coperta, ci de apartenenta albumului la o cultura care isi permite sa potenteze enormitatea si aberatia. Aceeasi care produce spectacole-concurs de genul Monster Truck Madness, Super Wrestling sau filme ca Texas Chainsaw Massacre. Cannibal Corpse sunt trupa care a transformat death-metalul in divertisment, exacerband tot ceea ce se putea exacerba. Nu este de mirare ca au fost invitati sa apara pana si in filmul Ace Ventura - Pet detective. Comediantul Jim Carrey danseaza in timp ce Cannibal Corpse interpreteaza Hammer smashed face (1).

In timp ce death metalul european s-a luat mult in serios, "filozofand" ca doom-death sau gothic-death (pe propria cale a ridicolului), americanii au tratat mult mai pragmatic problema, printr-o scena de grind-death, orientata fie pe mesaje de protest directe, fie pe divertisment si parodie. Cannibal Corpse sunt omologii de peste ocean ai celor de la My Dying Bride, in masura in care "criminalul patologic" este omologul "suicidalului irecuperabil". Addicted to vaginal skin (3) versus Sear me. Cultural spus – exteriorizare si actiune versus interiorizare si reflectie.

Revenind la micro-universul albumului, I cum blood (2), Split wide open (4), The cryptic stench (6) sau Post mortal ejaculation (8) sunt cateva mostre de (comedie) horror cu personaje chirurg, interpretate de actori zombie. Productia lui Scott Burns este intre cele mai avansate pentru un album de death. Atat de brutal si nonsensic, incat devine de-a dreptul amuzant. Cat timp isi asuma ridicolul, ca parte a showului, le putem acorda "canibalilor" credit de entertaineri. Iata un exemplu de metafora gore extrasa din laringele lui Chris Barnes, care pozeaza in vampir: