 |
Fighting the World (1987)
22 Aprilie 2005
de Ioan Cora |
 |
Cu cateva ore inainte de plecarea spre mare ne-am adunat cu totii la Titus acasa. Eu, Micutu si Denver. Ca niste rockeri “adevarati” venisem imbracati cu cele mai obosite haine. Denver facea nota discordanta. Avea niste ciocate adevarate aduse de taicasu’ de prin tarile vestice; plus o geaca de piele a la Halford. ‘Bestial!’ Asta auzeam de fiecare data cand trecea pe langa palcurile de rockeri. Ne pregateam sa mergem la un festival de jazz si blues prin Mamaia. Auzisem ca vor canta Jack Bruce si Alvin Lee. Din lipsa de ocupatie si dintr-un teribilism specific varstei (si de ce nu perioadei) am inceput sa povestim cele mai interesante betii la care participasem. Din vorba in vorba s-a ajuns la pariul dintre Denver si Micutu: Micutu poate sa bea o sticla de juma’ de Saniuta (vodca) in mai putin de un minut; si asta fara urmari care sa afecteze aparatul locomotor. Zis si facut. Ne-am intors cu sticla cumparata de la buticu’ de visavis, ne-am asezat la masa, am dat drumu’ la cronometru. Micutu a galgait pret de 48 de secunde. In sticla nu se mai afla un strop de bautura. Se lasase o liniste mormantala. Toti ne uitam la Micutu ca la un extraterestru si asteptam sa se intample ceva.
- Bey!!! I s-a lungit pleata lui Micutu de la atata bautura!... a fost prima gluma sovietica care mi-a venit in minte.
Denver era intr-o stare de deplina consternare. Tocmai era pe cale sa piarda pariul.
- Bey Micutu! Eu zic sa nu mai mergem la mare… In maxim 20 de minute scrie coma alcoolica pe tine… Bai ce adevarat e asta!!! N-as fi crezut niciodata ca se poate asa ceva !?
- Denvere… daca vrei sa rezisti la bautura trebuie sa asculti muzici adevarate, nu sa te zombifici cu Motorhead sau Ozzy. Incearca un Creedence… sau chiar un King Crimson. Sunt muzici care ajuta la asimilarea alcoolului. Ofera rezistenta indelungata pentru inima si spirit… Ha ha ha…
In tren, Denver continua sa-l tina sub observatie. ‘Bai Cora!, dar asta n-are nici pe naiba!?’ I-am explicat ca mai trebuie sa treaca prin niste pasi intermediari pana sa ajunga un rocker “adevarat”. Ciocatele si gecile de piele din vest nu pot compensa exercitiul spiritului. Pentru un rocker, important este sa traiasca muzica.
In gasca din vagonul alaturat se asculta Napalm death sau alta deathereala de genul asta. Toti erau manga pana la Fetesti. Daca te folosesti si de bautura pentru a descoperi ceva dincolo de muzica exista mari sanse sa devii un rocker adevarat. ‘ Hai bey ca tu faci misto de mine… Ce sa vezi dincolo de muzica? Ce !? Facem yoga aici?… Pentru mine a asculta rock inseamna ritm, forta si mesaj sincer… Sa dai din cap pe un Manowar sau Metallica e o adevarata placere… Chiar vroiam sa te intreb ceva de mai multa vreme: Cum poti sa asculti porcariile alea psihedelice si apoi sa dai din cap pe un heavy metal cinstit? Am incercat sa-i spun ca fiecare gen ofera experiente sale particulare. Cel mai suparat a fost cand i-am zis ca piesele Manowar, daca sunt “dezbracate” de poleiala metalica, nu difera prea mult de un Ace of Base sau alta discareala. Forta si decibelii sunt un “acoperis” creat sa mascheze niste idei muzicale mai mult decat facile. Faptul ca iti place sau imi place tine mai mult de dorinta de a avea un surogat, de a ne crea iluzii si culmea, de a crede in ele. Ne place sa credem ca luptam pentru lumea asta pe niste pasi de defilare… Devenisem deja un eretic…. Discutia s-a oprit…
In Constanta am coborat. Micutu’ era putin mai vesel. Bause niste vin cu o gasca de hipioti. S-a apropiat de mine si de Titus: ‘Puteati si voi sa puneti apa rece in sticla aia. Tot drumu’ mi-a galgait in burta apa aia fiarta…’
01 Iulie 2005
Recomandare online-shop
14 Iulie 2005
Radu Galesanu (freecorvette @ yahoo.com)
In 1988 era greu sa faci rost de o muzica, mai ales daca erai intr-a 7-a. Trebuia sa sutesti niste casete vechi de la parinti, sa tragi ceva bun de dat la schimb pe ele (de unde iei ceva bun? cu ce ti le tragi?), apoi sa te tii de capul baietilor mai mari de pe strada sa-ti dea si tie caseta aia de care ti-au povestit. Am fost la un pas sa obtin un Manowar pe o Samantha Fox; totusi, baiatului mai mare i-a fost rusine si a acceptat in final sa-mi dea Fighting the World pe nimic. Fighting the World tras la a tzspea mana, copiat pe un ORWO nu mai este un simplu album Manowar, devine o capodopera de dimensiuni simfonice. Solourile si vocea se amplifica, zgomotul de fond se intensifica si capata personalitate, tobele se pierd intr-un ecou spart iar dupa suficiente ascultari replici ale pieselor incep sa se auda in pauzele dintre melodii. Tot atatea motive sa dai la maximum si sa mai asculti albumul o data. Sa te pierzi in solourile dementiale de pe... cum ii zice? Hmm, am uitat sa precizez ca nu exista playlist. Destul de sigur le zice Manowar. Ce album, ce piese? Neimportant. Asculta solourile dementiale, inca o data, si inca o data. Ah, ce pacat ca fix pe final nu a incaput tot si se intrerupe. Locul in care se intrerupe o piesa pe o caseta iti ramane pentru totdeauna in minte. Peste 15 de ani, cand asculti varianta digitally remastered a albumului, cand descoperi clopotei si ecouri si zgomotul degetelor peste corzi in locul in care pe caseta se auzea doar o haraiala sublima, cand ajungi la momentul in care piesa se intrerupea pe caseta, inima iti tresare de fiecare data; si parca restul melodiei nu mai are sens, e doar o continuare pentru fanii de cduri digitally remastered, facuta pentru a avea timp sa citesti versurile piesei de pe internet.
Fighting the world... Poate cel mai chicios album al unei trupe chicioase... Insa pe o caseta ORWO, trasa putin distorsionat ca sa se auda mai tare, intrerupt la final, e o amintire unica si mult mai vie decat manualul de geografie din clasa a 7-a. Si o caseta de aur de dat la schimb pe un Kings of Metal tras jumate jumate cu Battle Hymns, un an mai tarziu.
|
