 |
Kings of Metal (1988)
09 Mai 2005
de Ioan Cora |
 |
Aparut in 1988, Kings of metal a reusit performanta sa spuna cam totul in materie de heavy metal. Pornind de la premiza ca genul amintit nu doreste sa se adreseze intr-un mod subtil, sau sa furnizeze chei pentru eventuale declicuri intelectuale, Manowar ofera simboluri cu efect garantat: regi, sabii, razboinici, lupta condimentate cu motociclete si sex. In consecinta, nivelul de adresabilitate este suficient de scazut pentru a acoperi un spectru larg de ascultatori. Cele doua balade Heart of steel (3) si The crown and the ring (5) au facut ravagii printre metalistii vremii (si nu doar ei). De altfel, pasiunile rockerilor nu s-au stins nici la peste 15 ani de la aparitia albumului. Exista si acum oameni care viseaza la un concert Manowar pe plaiurile mioritice; am auzit de niste planuri de a inchiria peste 500 de sabii de plastic din recuzita Teatrului National ce ar trebui impartite fanilor si ridicate deasupra capului la o piesa cum e Hail and kill (8). Oricat de absurd poate parea la prima vedere, pentru fanii Manowar astfel de manifestari (artistice) tin de normalitate.
Albumul este aparent divers. Balade, secvente speed (rapide), povesti (vezi The warriors prayer) si chiar gemete de femei cu rol de instrument pe bonusul Pleasure slave. Dar totul este doar o aparenta. Calitatea de hit a tuturor pieselor este ceea ce da senzatia de divers. Iar componenta imnica ce caracterizeaza toate piesele, face ca universul Manowar sa se identifice ca o manusa cu universul copilariei si adolescentei. Cel putin in anii 90, un astfel de album venea dupa lecturi serioase cu muschetari si eroi mitici. Tot pe atunci era absolut normal sa vezi cate un rocker cu castile la urechi, simuland miscarea unei sabii sau ridicand mainile catre ceruri in mijlocul unei intersectii. Se stia ca asculta Kings of metal. Si se simtea un ”adevarat”. Un alt tip spunea ca pana nu te masturbezi pe Pleasure slave nu esti fan Manowar. Altul se mandrea ca a luat 10 la engleza scriind povestea de pe The warriors prayer. Iar Dementu’ spunea ca visul vietii lui e sa mearga la un concert Manowar calare pe un cal si imbracat in armura. Orice era posibil.
Influenta acestui album a fost maxima. Clone si clone au aparut ulterior, incercand sa recreeze simbolul eroului condus la lupta de imnuri metalice. De cele mai multe ori le-a lipsit tupeul unui Joey de Maio (bass) sau harisma lui Eric Adams (voce). Tupeul american s-a dovedit mereu castigator (nu doar in muzica).
Pe langa calitatile mentionate mai sus, Kings of metal s-a dovedit toxic peste ani. Imposibilitatea trupei de a evolua dincolo de ce a aratat pe acest disc, a facut ca si fanii sa ramana ancorati intr-un sablon destul de modest din punct de vedere muzical. Nu de putine ori mi-a fost dat sa aud ca de la Kings of metal nu s-a mai intamplat nimic in rock. Evident ca asemenea aprecieri tin si de ce a cautat fiecare in muzica. Autosuficienta si comoditatea pot naste de cele mai multe ori astfel de efecte. Dar nu asta ne intereseaza pe noi acum.
Mai ramane sa ne intrebam daca mesajul transmis de Manowar este fals sau cinstit. Falsitatea e mai frecventa in actul artistic decat in viata. Dar de cele mai multe ori prizonierul ei este artistul cerebral, cel lipsit de instincte sau pofte…
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
