Early hours, open road, family of five - on their way home
Having enjoyed a day in the sun,
Their encounter with gore has just begun...
Prin aceasta rima de topor, Cannibal Corpse isi anunta “argumentumul” inca de la primele secunde ale discului. Ce urmeaza… mai bine nu s-ar povesti.
La fel ca toate materialele de death metal de pana in ‘90 – ‘91, albumul este un tribut adus grupului Death, si anume discurilor Scream bloody gore (1987) si Leprosy (1988). Inainte de eventuale influente in atitudine si versuri (nu este totusi nevoie de prea mult creier si nici de modele, ca sa canti povesti horror), preocuparea principala a trupelor de gen era de a replica soundul Death. Un sound “gras” si “indesat”, care i-a adus renume inginerului Scott Burns (Morrisound Studios, Tampa/Florida), unul din cei mai vanati sunetisti de metale grele de pe atunci. Si o faima underground care a insotit peninsula si trupele americane, primii beneficiari ai serviciilor sale.
Pe la inceputul anilor ’90, numele Cannibal Corpse se vehicula exagerat de mult intre rockerii metalisti din Romania. Desigur, un fenomen datorat curiozitatii combinate cu frustrarile iesirii din comunism, careia i s-ar potrivi un motto gen “eaten back to life”. “Cannibal I've become, what's happened to my brain!?” este dilema sugrumata a lui Chris Barnes, care concluzioneaza apoi ca totul ramane un… “Sickening disaster of epidemic proportions!!!”. Fanii trupei erau marginalizati si exclusi din anumite cercuri, dar pana si la unii tineri hippioti se gasea cate o caseta cu zombies pe coperta, “luata din Romana”. Concluzia ar fi ca, oricat de ridicol, death metalul practicat de canibali (si numai de ei) era un soi de defulare. La fel ca si muzica tehno, de exemplu.
Eaten back to life suna dated si prafuit in ziua de azi. E natural pentru un disc al carui singur atu era sunetul modern acum 15 ani. Piese ca Edible autopsy (2), Scattered remains, splattered brains (5), Born in a casket (6) sau A skull full of maggots (10) vor fi reluate sub titluri la fel de pitoresti, cu productia si agresivitatea la zi, pe fiecare din albumele urmatoare. Trupa isi face datoria fata de consumatori (sic!). Alaturi de formatie: Chris Barnes – voce, Alex Webster – bas, Rob Rusay – chitara, Jack Owen – chitara, Paul Mazurkiewicz - baterie, plus Vincent Locke – grafica, ii intalnim ca backing vocals pe Glen Benton (Deicide) si Francis M. Howard (Incubus). Cu toate ca “backing vocals” este cel mai redundant concept posibil pentru un album death metal in general si Cannibal Corpse in particular.
O faza. Prin liceu se gaseau destui ascultatori de canibali. Unul era, insa, mai special. Ras in cap, nu vorbea cu nimeni si nu zambea niciodata. N-avea nume, dar avea o gagica tare. Purta tot timpul bocanci si tricoul cu Eaten back to life. Suparat pe viata. Nu l-am mai vazut de atunci. Probabil e in Tampa Florida. Bea o bere cu Scott Burns.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
