 |
Pictures at an Exhibition (1971)
27 Iunie 2005
de Ioan Cora |
Auditia acestui album nu se poate face in cheia unui ascultator de muzica clasica. Pentru acestia, varful a fost atins de Sviatoslav Richter in concertul de la Sofia din 1958. Nu exista termeni de comparatie; iar o discutie pe marginea acestui fapt nu-si are rostul. Ideea de a face practic un “cover” dupa o piesa de muzica clasica nu era neaparat noua. Chiar Emerson facuse cateva incercari cu trupa Nice pe la sfarsitul anilor 60. Daca pe Pictures... e vorba de Mussorgsky si Tchaikowsky, in Nice isi incercase puterile cu … Bach.
Care ar fi argumentele in (de)favoarea acestui tip de demers artistic?
- Popularizarea muzicii culte? Din cauza distantei destul de mari intre ce a vrut compozitorul si ce ofera artistii (in cazul nostru Emerson, Lake & Palmer) se poate spune ca pe Pictures at an exhibition prevaleaza un anumit tip de “vulgarizare” intentionata ce nu face casa buna cu publicul conservator. Nici publicul rock nu prea are de castigat din acest punct de vedere. Mesajul (=feelingul) lui Mussorgsky este inghitit (filtrat) de sintetizatoarele si moog-urile ‘emersoniene’. Vizionarea inregistrarii video ofera, insa, un adevarat “desfrau” fizico-instrumental.
- Un grad de elevare suplimentar? Coabitarea ambelor genuri (rock si clasic) ne-ar duce in mod logic la acest tip de concluzie. Dar analiza structurii unor piese ca Tarkus sau Starless a celor de la King Crimson nu difera de cea a unei sonate sau partite. De unde si concluzia ca muzicieni ca Emerson sau Fripp pot fi considerati fara probleme composeri.
- Non-conformism? Iar e discutabil. De o parte a balantei sta chiar nonconformismul lui Mussorgsky. De cealalta atarna cel al trupei (probabil de la alta balanta)
- Lipsa de idei? Inca nu era cazul. In 1971 trupa era la apogeul carierei. Putem vorbi mai degraba de o “joaca”. Dupa un revolutionar Tarkus, Pictures… poate fi un experiment cu anumite conotatii ludice. Delective si introspective.
- Tehnica? Si aceasta poate fi o explicatie plauzibila. Cand instrumentele prind viata in mainile interpretilor, nu ramane decat un pas de la un act interpretativ la unul spiritual.
Adevarul se afla cel mai probabil dincolo de argumentele prezentate mai sus. La fel ca si versurile lui Lake din finalul concertului; un mesaj care "pluteste" pe uralele publicului...
There's no end to my life,
No beginning to my death:
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
