Rock’… este realizat intr-o maniera asemanatoare LP-ului anterior. Din punct de vedere valoric as spune ca se apropie de acesta, dar il consider usor sub nivelul Interioare - lor.
Colaborand la realizarea albumului cu o echipa larga, ceea ce este un fapt constant la Andries, artistul a determinat orientarea publicului de folk si rock al anilor ‘80 spre genuri muzicale mai putin vehiculate in tara. Acesta a avut ocazia sa ia cunostinta de idei din jazz si blues, specii care, greu de crezut astazi, functionau pe atunci in underground. O suma de muzicieni au putut fi astfel ascultati si in nu putine cazuri "descoperiti". Dar aceste lucruri apartin capitolului "importanta".
Muzical vorbind, aranjamentele, respectiv interventiile solistice sunt de un bun nivel, ideile versurilor – interesante ca intotdeauna la Andries, iar vocea poate fi citata doar in cele din urma. Ca si in cazul lui Nicu Alifantis aceasta este trecuta prin "filtrul" farmecului. Cei doi muzicieni, prieteni apropiati si adeseori colaboratori au ca numitor comun latura profund intelectuala a creatiei lor. Cu o cultura muzicala solida, care determina activitatatea componistica si interpretativa ei stiu intotdeauna ce "nu este cazul sa faca".
Cele cincisprezece piese ale albumului apartin aceleiasi arii tematice, aceea a banalului cotidian (privit intr-un mod deosebit de sanatos). Constat buna adaptare a unor versuri in limba romana la specii straine spatiului cultural autohton. Limitele stilistice sunt mult mai clar trasate fata de primul album, muzica penduland intre rock si jazz-blues. "Rock’n’roll bolnav", "Lung, lung, lung", "De vina e Ioana","La cinema", "Cantec de drum bun" sau "Rock’n’roll sanatos" sunt titluri ale unor piese construite pe corusuri de rock clasic. Piese precum "Dimineata devreme", "Duminica dimineata, spre pranz", "Asa am crezut si noi" "Daca insa vei veni" alcatuiesc o categorie mai diversa, in care se regasesc multiple elemente muzicale.
Identific mai multe similitudini cu Beatles si Wings. "Fara tine nu" imi aminteste de Paul McCartney ("When I’m 64"). "Rock’n’roll sanatos" este in maniera clara AC/DC (incercati sa o comparati cu "Highway to hell"!). Daca ar fi sa cautam asemanari, cu siguranta lista ar fi lunga, dar nu aici trebuie centrata esenta analizei. Albumul s-ar fi putut intitula "Tribute to…" si atunci nimeni n-ar fi avut de urmarit altceva decat muzica. Aceasta prezinta suficient de puternice particularitati incat sa inlature problema imitatiei (propriu-zise). S-ar putea comenta aspectul moral al "semnarii" compozitiilor, care din punctul de vedere al legislatiei internationale a drepturilor de autor, ii apartin in acest caz fara echivoc lui Andries (patru masuri pot fi identice; compilatia este opera de autor). Dar rock-ul, blues-ul si jazz-ul apartin patrimoniului cultural universal (nu-i asa?).
Avem momente de blues a la John Mayall (vezi solo-urile lui AG Weinberger si Mihai Constantin). Nu lipsesc nici influentele jazz, uneori latino jazz-ului (Toni Kuhn – chitara, Garbis Dedeian – saxofon, clarinet, Mircea Marcovici – bas, Mihai Farcas – tobe). La "Cantec De Drum Bun" chitara este facuta de Paul Csucsi, cunoscut de la formatiile rock Telegraf si Compact. Maria Ioana Mantulescu realizeaza vocea secundara, alaturi de care, pe doua piese poate fi auzit Marcel Iures. Dupa cum scrie pe coperta a doua a LP-ului, muzica, versuri, orchestratii, voce, pian, chitara electrica Alexandru Andries la care adaug eu realizarea copertii (in aceeasi nota cu cea a albumului 1).
|
